Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
@vasile-munteanu
Poezie

tare, neagră și amară

1 min lectură·
Mediu
un șir de scaune din plastic lângă un perete de gresie
acesta ar putea fi jurnalul așteptării unui metrou
la fel de bine l-aș putea intitula jurnalul lipsei de tine
privind călătorii nu mai sunt contrariat că sitcomurile
au succes
fiecare interpretează un rol
evident
nu îi poți cere unui om să se creadă copertă de carte
sau ziua de marți
de exemplu
mie îmi place să mă cred sâmbătă
sâmbătă dimineața
sub căldura trupului tău epiderma brațelor se înfioară
a mirare
sentimentul regăsirii e atât de intens încât mă simt
abandonatul zilelor lucrătoare
nimic nu vibrează lumina
ai crede că pășește în vârful picioarelor ca o balerină
ce ține în brațe un reflector
închid ochii și îmi imaginez boabele de cafea
un șir de sclavi negri așteptând încolonați să deschidem
gura
- nu suntem canibali dragul meu civilizația cere
să le măcinăm
să le fierbem
să le punem zahăr și lapte
– după caz –
ai dreptate
amăgirea stomacului este una dintre bucuriile vieții...
replica se pierde în vacarmul pe care îl face metroul
ivit din tunel
pentru o clipă
mă simt azvârlit într-o lumină tare neagră și amară
054.284
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
190
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “tare, neagră și amară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/236318/tare-neagra-si-amara

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MDmaria dobre✓
uite o poezie care imi face reala placere nu doar sa o citesc, chiar sa o recitesc.
\'evident
nu îi poți cere unui om să se creadă copertă de carte
sau ziua de marți \'
versuri care intra incet dar sigur in cititor.cadrul este metroul, scaunele rosii de asteptare, tunelul care ne transporta mereu acolo unde vrem.eliberarea sentimentelor noastre in acel cadru, nu pot sa fie decat asa cum au fost redate de tine.boabele de cafea, ca si viata in viata civilizatia ne cere asta
incantata
0
@cristina-rusuCRCristina Rusu✓
ciclul unor zile retraite dar sub alta forma si cu o alta stare. femeia trece tiptil \"ai crede că pășește în vârful picioarelor ca o balerină \" peste un covor cu boabe de cafea, insumand toate zilele de marti si de sambata. foarte frumos poem. mi-a placut. prietenesc, bia
0
@mihaela-sMSMihaela S.✓
o poemă în care imaginile și stările se încolonează în ritmul inimii iar eul liric se simte mereu azvîrlit pe altă șină în direcția altui flashback
ar trebui recomandat.
Mishu
0
Distincție acordată
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
deși pare că se închide precum cercurile infinit concentrice, deși titlul sugerează o trezire printr-un fluid banal, desfășurarea ideatică și rostogolirea cuvintelor din ele însele spre linia receptivă a cititorului duce în final spre un fluid saturnian, \"apa sâmbetei\" (cum se spune pe alocuri), \"lumina tare, neagră și amară\", iar noi devortaorii de iluzii vitale, \"sclavii negri încolonați\" la izvorul de frumusețe al timpului ne întrebăm zilnic ce este dincolo sau dincoace. în fond, poezia nu face decât să arate o poartă.
jurnal al lipsei, jurnal ritualic. mi-a foarte plăcut, indiferent de aromă, vibrând spre o sâmbătă a nașterii. sau poate doar aleg întotdeauna poezia, cafeaua și lumina.

Ela
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
Maria: este și metroul un cadru (în limbajul de specialitate, „ramă”); important, însă, este „călătorul”, substanța; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Cristina: îți dau dreptate, ceva se repetă, ceva este altfel; identic și diferit; mulțumesc pentru

Mihai: este și asta o formă paradoxală de afirmare și de negare a liberului arbitru; ale noastre sunt roțile! a cui e șina? al cui macazul? ale cui pornirile și opririle?! mulțumesc pentru apreciere.

Ela: mi-a plăcut imersiunea ta; curajul interpretării și afirmării de sens, ambele pertinente, dau satisfacție unui astfel de demers; pentru care, din nou, îți mulțumesc.
0