Poezie
zidurile sonore ale poeziei
1 min lectură·
Mediu
sprijinită de ferestre așa cum se sprijină
unul de celălalt în ură dușmanii
așa cum se sprijină sinucigașii
de marginea vieții
îmbătrânesc lent de la unghii în jos
numai fruntea îmi rămâne fără riduri
așteptând și ea naivă
ca orice vietate primăvara
în timp ce lumea își celebrează nunta
își linge cu voluptate rănile
se tânguie de o prealungă singurătate
soarele gol soarele umbrei
mișcă forme bizare pe oglinda ochilor mei
sau este doar iluzia necesară
nostalgia după tot ce nu va exista
înconjurată de ziduri sonore le sparg cu furie
recitând cu vocea unui alt eu
niciodată același
mă închid în poezie ca într-o urnă de cenușă
după fantoma unui copil
după o viață citadină perfect alienată
ca un câine orb mirosindu-și resturile
înainte de a se naște
054.367
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “zidurile sonore ale poeziei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/236704/zidurile-sonore-ale-poezieiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"înconjurată de ziduri sonore le sparg cu furie / recitând cu vocea unui alt eu / niciodată același\" - o imagine contrastand, surprinzandu-ma, uimindu-ma... pana am lasat un semn acestor trei versuri remarcabile.
fain
cu stima, blueboy
fain
cu stima, blueboy
0
Romulus, uneori eu am sentimentul că m-am născut prea târziu. Dar ce ți-e cu temporalitatea atsa interioară! Mulțam mult, da, conștientizăm cât ne este posibil.
Cornel, no, în loc de spărgător de nuci, îs spărgător de ziduri sonore ale poeziei. Mă bucură că au avut ecou acele versuri, mulțumesc.
Ela
Cornel, no, în loc de spărgător de nuci, îs spărgător de ziduri sonore ale poeziei. Mă bucură că au avut ecou acele versuri, mulțumesc.
Ela
0
...adesea imi pare rau ca nu m-am nascut acum un secol... Ma mai consolez cu niscaiva iluzii de mai bine si cu sensibilitati concrete, asa cum este poezia asta, de exemplu... Felicitari...
0
Mulțumesc, se spune că ne alegem/ni se alege clipa nașterii, de aceea nimic nu o poate urni, nici măcar stihiile sau duhurile. Și eu întrebam de mic copil de ce nu m-am născut acum trei sute de ani. Dar cine știe, oi fi fost. În fond, ce contează acum, mai mult decât astă viață, cu poezia ei sau nu? Măcar să o putem trăi.
Ela
Ela
0

Singura vină: născut prea devreme (sau prea târziu).
Conștientizarea eului.
Felicitări.