Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

timbrele unor scrisori fără adresă

2 min lectură·
Mediu
când termin de scris o poezie îmi simt limba arsă
și degetele umede
postludiul creației este deseori seceta survenită
actului sexual
anilor de așteptare
la sfârșitul cărora nu se întâmplă nimic remarcabil
dimpotrivă
îți pare că orașul are ceva din izul pieței de pește
uneori trupurile acestea acoperite de solzi intrate
ireversibil în descompunere
sunt străbătute de curenți vitali
ochi inexpresivi
guri deschise ritmic
spasme de intoxicați
radiați
muribunzi
într-o vreme – credeam în reciprocitate – plângeam
acestor locuri de milă
eram la vârsta la care eroii îmi erau mai mult părinți
și îi detestam pe aceia care luau atitudine:
de exemplu:
„Am ales ca președinte un înapoiat mintal precum Reagan ca să dovedim
că toți oamenii sunt egali. Am preferat să ne recunoaștem într-un ignorant
care vorbește ca noi, se îmbracă la fel ca noi, face bancuri ca ale noastre,
suferă de amneziile, prejudecățile, obsesiile și distracțiile noastre, justifi-
cându-ne vulgaritatea spirituală, grozavă consolare!”
au dreptate aceia care susțin globalizarea
specimenul acesta a înflorit ca mucegaiul
saliva lui nu a întinat un alt tuș decât acela al timbrelor
și al cărților poștale
pentru ei moartea e un tripluștecher singurul dumnezeu
cardul visa
era matrimonială nu are nevoie de întrebări are nevoie
de retardați și de instituții
lumea? banală cutie poștală pentru sugestii și reclamații
085.561
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
215
Citire
2 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “timbrele unor scrisori fără adresă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/236689/timbrele-unor-scrisori-fara-adresa

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
ca o pledoarie pentru adevăr. răsunetul dinlăuntru a unei revolte, așa, camusiene, împotriva a tot ce ne dezumanizează, gotescul unei existențe visaelectronice în care Dumnezeu își pierde îndumnezeirea și omul rămâne și el un cod de bare, atât. astăzi am trecut granița poeziei tale. și îmi simt \"limba arsă\" de adevărurile ei.

Ela
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
grotescul, desigur
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
îmi place atitudinea luată de tine în această poezie.suntem cred globalizați îmcă de multă vreme, acum ne-am gândit să o punem și pe hârtie.
0
Distincție acordată
@daniela-sonticaDaniela Șontică
un excelent poem, în se care dovedește că protestul social poate avea loc și într-un mod ca acesta de scriere, nu doar în pamflet, de exemplu. Idei cu care sunt de acord.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
vă mulțumesc pentru apreciere; fără de voi, cuvintele ar fi fantome, iar trecătorii... cumva... rude ce îmi aduc într-o sâmbătă a morților flori
0
Un poem înălțător demnității, a acelei coloane vertebrale dorite de mulți, într-unii gemând lașitatea, însă glasul poetului a fost întotdeauna cel care s-a lăsat sacrificat, desfigurat de \"nimicnici\". Interesant mesajul: \"au dreptate aceia care susțin globalizarea\", încheind cu un pur adevăr: \"lumea? banală cutie poștală pentru sugestii și reclamații\". Și faptul că poezia nu are punct la încheierea ei sugerează posibilitatea de discuții...
Succes 20.03.2007
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
si cite sentimente descrii tu aici prins de originale metafore, m-am infuriat cind m-am regasit in subtext, ai avut aici calitatea de a ne pune (doar pe unii !)in fata cu versuri ce nu doar ca ne pun pe ginduri , dar ne si zguduie ba de furie ba de teama, iar in ultima instanta (poate !!) de puterea de a ne retrage....ce-i prea mult strica!!, mi-am zis,si nu ma pot oglindi in aceste vremuri, oglinzile mele traiesc in alte matrite....
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
vă mulțumesc; Cuvântul este, iată, oglinda unor nevăzute fețe...
0