Ela Victoria Luca

Am de ales: să fac o probă? Dar mi se văd imperfecțiunile în lumina neonului. Mai bine cumpăr sarafanul roșu așa, neprobat, oi vedea eu acasă, ori de nu voi vedea, or avea ei grijă de mine să văd. Să văd ce n-a văzut Parisul. Noroc că mă voi duce curând la Notre-Dame, acolo nu se poartă niciodată roșu decât în inimă.

Mi-a mers la suflet, Carmenutza, mai ales în aceste zile când m-am îmbrăcat în negru și bej, tot timpul...
Stiluri, stiluri, schimbi, revii, mișcarea ta este magnetică! La modă? Nu. La altă casă de modă. :))
Drag,
Ela

\"Cum este să-ți urli spaimele singură într-o sală de operații, cum este să adormi alegând cu grijă gândurile doare doare doare nu doare uite o amintire în care râd e bună de fundal, ca și vocea ta cerșind dimineața.
Mi-era dor de năsucul tău cârn, care nu se potrivește deloc aerului tau ferm, e singurul care mi-a spus din prima zi te iubesc, mi-era dor să îți țin mâna sub palma mea, peste masă, la fel ca acum, să-ți simt fiecare trăsătură, Diana.\"

cel mai mult impresioneaza in proza ta imbinarea intre sensibil si ratiune, felul aparte in care te lasi in ambele fara teama ca una ar umbri-o pe cealalta. Te lasi sa curgi liber, pentru a atinge la un moment dat condeiul cu un fir de intelepciune si maturitate.
Dalba, eu am aici ceva sa iti spun: lasa-ne nu fragmente scurte, ci incearca sa ni te asezi mai desfasurat, ca un capitolas de mini-carte. Sau poate sunt eu in asteptarea nerabdatoare a ceea ce urmeaza sa citesc? :))

Ma bucura aceste fel al tau de a scrie.

Drag, Ela

Sufletul tau a aparut atunci cind ceruri au renascut, deghizat dupa o umbra, tu ai raspindit lumina doar cu un suris, la prima ta vocala, un inger a plins pentru fiecare consoana ce n-a putut-o rosti umbra ta...
La multi ani de traire prin farmec de poezie, cu ceruri vii, daniele!

Mult drag, tie,
Ela

Cristal de stâncă sunt și eu,
(Mă știe Magdalena Dale)
De-aceea-s dur, parc-aș fi zmeu,
Dar curg vertiginos la vale!


Te cam topesti musiu vaz bine
Cristal topit si dalbe stinci
Ia numai mina de pe mine
Sa nu iti vina sa te-arunci!

(Luchi, ma bucur sa te regasesc pe textele mele. Mai terci... la vale)

Drag, Ela

Miruna, simtind fiorii, e semn ca stii ce inseamna un barbat cu maini de cer arzind. Sa te bucuri!

Victor, tare mult mi-a placut jocul tau cu ale male cuvinte si felul in care, intr-o alta nuanta, li se aude chiar si de aici, mai ales de aici, muzica. Multumesc tare mult si te mai astept.

Drag voua, Ela

Cuvintul imi este uneori mut de admiratie acolo unde culorile parcă dezvăluie lumi mirifice aproape indicibile. Culori care ma lasa intre stari, acolo unde cuvintele iau alte si alte nuante. Multumesc mult pentru cum reușești să le/mă privești.

Daniela

\"Dacă ar fi să murim chiar acum
trupurile noastre împletite ar împlini în continuare timpul
în ritualuri de dragoste nesfârșită\"

Subiectivă sunt mereu în aprecierea unei scrieri despre marea iubirii pe țărm de mări și timp, subiectivă și recunosc, mereu impresionată de mâna ce răstoarnă clepsidra ttrupurilor pentru a mai trăi iubind.
Frumoasă curgere a cuvintelor, marea mă cheamă acum.

Daniela

Virgil, cum primul exercițiu de cinism mi-a tare plăcut, nu i-am rezistat nici acestuia, care - îndrăznesc să o spun - îmi pare mai reușit, în ce privește amarul cinismului. NU știu cum ai reușit, dar bănuiesc. :))
Și ca semn că dincolo de verbe iubesc continuumul existenței din noi, uite ce desprind frumos din frumos:

te-am conjurat să vii
să îmi botezi trupul în apele prezentului continuu
o dată pentru totdeauna
mi-ai spus că nu există așa ceva
nu în acest eon

Oare va fi și al treilea? Cred că noi puțin trecătorii putem cere un \"da\" din partea ta. :))

Drag,
Ela

Codrina
E atit de frumos sa astepti, sa simti fiece fir din tine, de suflet, de gind, de cuvint pasii, pasii ce se indreapta spre tine. Si orict ar fi sa astepti sa ai certitudinea venirii lor. La tine. In ziua aceea, cind va fi sa fie. Multumesc, Codrina, de-ai stii cit iubesc codrii, m-ai astepta?

Anana, mainile mele ating alge, in fiecare zi calutii de mare se mira de atita asteptare si roaga marea sa isi grabeasca corabiile. Eu sunt mereu pe tarm, ca o infiorare de dor. Ce frumos ma simti, tu, femeie la fel de incastelata in pasiune. Te astept cu drag, mai pe seara.

Elena

Am in mine, pentru totdeauna, albastrul nostalgic, acea simbioza de valuri in miscare, niciodata incetata, niciodata frinta. Am in mine asteptarea tarmului niciodata singur. Cit iti multumesc pentru rugacinea si linistea ta, cred ca deja te-ai asteptat sa simt.

Gabriela
Niciodata marea nu e mai frumoasa ca fiecare secunda traita intens, pe undele ei de suflet. Niciodata valul ei nu e mai frumos ca ochii celui ce revine, asteptat fiind pe acelasi tarm. Fidelitatea are pretul sufletului. iti multumesc pentru cit de fidela esti scrierii mele.

Elia
O mie de nopti de-as trai intr-una singura, poate as deveni frumoasa cu adevarat. O mie de zile de-as mai trai pe mal de mare, as fi atit de impcata cu destinul, incit mi-as astepta doar surisul. Fluturii albastrii se transforma noptile in delfini, stiai? Ela nu poate fi decit intr-o frumusete stinsa de valuri. multumesc pentru cum ma privesti de pe un tarm atit de senin.

Drag voua,
Ela

Uneori cuvintele mari mă fac să mă ascund în cotloane nevăzute, mai ales atunci când ceea ce iese din penița mea sunt numai schițe anodine, simple, când cuvintele mele sunt fărâme insignifiante în fața unor Artiști. Rodin este unul din cei pe care, oricât l-aș privi în desăvârșirea sa, nu mă satur de atât și atâta armonie interioară. Mulțumesc mult, și eu citesc și nu știu de ce în ultimele zile las atât de puține cuvinte. Voi reveni. Curând.

Ela

Jumătate aici, jumătate în lumi nescrise, poemul tău se lasă în dansuri-ritual, acolo unde numai \"decântecul meu/o să adoarmă toți zeii\". Se face din metaforă \"ghem de șerpească lumină\", cuvântul nu mai are rădăcină aici, este doar \"puterea clipelor\", dăruind fără hotar \"nemurire\". Femeia privită între zeiță și duh, între trup și pe veci spirit. Cu sufletul jumătate \"bărcuță roșie\", poetul ne dezvăluie o trecere dincolo de tărâmuri, ca acele taine ale egiptenilor, când își lasă veșnicia arzând în luntre ultima celula de trup. Tămăduirea vine odată cu lăsarea timpului în etern, acolo unde nimic din ce am fost nu se duce, nu are spațiu limitabil. Acolo unde întâlnirile au leac și dăruirea rost.

\"Dumnezeu îmi sapă în inimă trepte
adulmecă duhul numelui tău
tămăduindu-mă\"

Deosebit poem de iubire, Albule, aș dori să pot trece de câteva ori pe acel râu să pot reinventa cuvintele arse atunci, în luntre.

Drag, Ela

Proza destinata sufletelor vii. Marie, tu vii dinspre realismul portretelor in imaginarul lor, si aduci aluzii despre destinul cuvintul.
Geroge si Bogdan, doua nume de sfinti. La multi ani, pe drumul spre Ithaca si pe toate ale tale drumuri ne-scrise.
Drag,
Ela

Ochiul inchis poarta in el toate cuvintele si toate tacerile luminate de spirit. iti multumesc pentru cit de viu ma citesti.

Drag, Ela

adun cioburi nobile ca sticla
deja lasate pe un colt de masa
\"noblesse oblige, mon cher!\"
ii spun maestrului dupa fiecare pahar
cind deja ascult doar cintecul
lebedei - o fi alba
o fi neagra ca deja nu mai vad
decit gri gri gri
\"toamna gri\" - iar ma zapaceste
greierul asta de pe terasa
ia sa ma torn o horinca
si io-te fatucele alea
ce forme lipsite de pudoare
sau mi se pare mie
ei, no, hai ca deja delirez
iar vad femei in loc de umbre
si in loc de 1-0 la table
m-ai facut nenica
mat la sah, pai ce?
dupa horinca tu oi vrea
sa mai imi mearga si mintea?

Bodoganel, cuvintele mele sigur ajung cu amintiri, si fiindca este ceva tare sensibil in aceasta poema, as dori sa las contra ceva mai sus, ca sa nu sparg in cioburi intreaga sfera.

Pe alte scrieri, pe alte contre... :)

Drag, Ela

Ne-in-doi-elnic ne-am nascut in iubirea de Dumnezeu lasata, chiar (ne)meritind sau chiar in joaca.
M-as in-doi (nedivizata) eu, dar din Ela ramine ea, si el pe partea cealalta. Deja. :))

Sivlie, ce bine imi esti aici cu tehnicile! Astept sa fiu invatata. \"Ce-ul si de ce-ul\" imi sunt mirari, cautari, intrebari din totdeauna, de mic copchil. Le folosesc des, prea des poate. Aici, cu umbrele, nu m-am putut stapini sa nu le las sa curga.
Da, suna un pic impiedicat \"ci-ce\"-ul cesta, si totusi cecitatea psihica este redata si asa... de aceea am lasat sa fie imperfect tehnic.
Iti multumesc pentru citire minutioasa! Ma cresti astfel. Iau aminte.
Si mie imi sunt atit de familiare poeziile tale, de ma cutremura.

Drag,
Ela

Adriane, multuam fain pentru versuri... mi-a placut imaginea cu stoluri de cai... te astept si mai departe.

Miruna, bun revenit, voi avea grija sa nu plictisesc pe nimeni. Desi... este un scop intangibil. Eu scriu. fiecare aduna ce doreste, ce simte. Multam, revino cind doresti.

Drag voua,
Ela

în pauza de masă îmi țes pânza. aștept. unul pe față unul pe dos. sau toate pe dos. aștept
după amiaza fac roata țiganului ca să râdă copiii din bloc. roata mă înghite cu totul. cu mare greutate mai ies.. mi-e frică să mai vină ora patru. în fiecare după amiază mi-e greu să ies, dar mă scot.

Tabloul interior al unei zile, destăinuire aproape de limita confesiunii, înțeleaptă trecere prin stări, prin ne-descriptibilul trăit chiar și o singură clipă în fiece zi. Tu îl simți și îi dai nu doar o de-scriere, ci o formă lirică ce se caută în tine și te lasă nouă deschisă în gând și suflet.

Frumos, Ioană, încântată să citesc pagina ta astăzi.
Cu drag, Ela

\"Eu am căzut, iubito, nu tu. Tu ai inflorit mereu căpsună. Nu știu dacă te pot susține, unde ai vazut tu mâl să susțină cer?
Niciodată cer, doar privire ațintită în sus. Cum să-ți spun că am puteri atât cât să cresc eu și Dănuț, că va trebui să cuprinzi singur toată durerea, și să ne veghezi, din când în când, mersul peste poteci?
- Dormi, dragostea mea. Îți voi fi dimineață.
O singură dimineață și apoi te vei ridica.\"

O autenticitate cum este rar intilnita, o delicatele a cuvintelor imbibate in albastru, de la ape la ceruri, \"unde ai vazut tu mil sa sustina cer?\". Uite, as raspunde eu: in noi insine, Dalba, in noi insine, acolo sub pragul constient al fenomenului ce suntem, milul sustine cerul, cerul trasnforma milul.
Inutil sa iti spun ca fotografia ce sustine textul este un colt de suflet pe acrel-as decupa acum, intr-o secunda.
Si mina care scrie acum, cea care atinge ciresii si infloreste capsunul, este asternuta intr-un lirism inedit.

Multumesc pentru acesti zori si... coloanele tale sustin si pamintul, si cerul.

Drag, Ela

cristal lichid
si.. mai treci... :)

ela