instantanee mișcate

adun cioburi nobile ca sticla
deja lasate pe un colt de masa
\"noblesse oblige, mon cher!\"
ii spun maestrului dupa fiecare pahar
cind deja ascult doar cintecul
lebedei - o fi alba
o fi neagra ca deja nu mai vad
decit gri gri gri
\"toamna gri\" - iar ma zapaceste
greierul asta de pe terasa
ia sa ma torn o horinca
si io-te fatucele alea
ce forme lipsite de pudoare
sau mi se pare mie
ei, no, hai ca deja delirez
iar vad femei in loc de umbre
si in loc de 1-0 la table
m-ai facut nenica
mat la sah, pai ce?
dupa horinca tu oi vrea
sa mai imi mearga si mintea?

Bodoganel, cuvintele mele sigur ajung cu amintiri, si fiindca este ceva tare sensibil in aceasta poema, as dori sa las contra ceva mai sus, ca sa nu sparg in cioburi intreaga sfera.

Pe alte scrieri, pe alte contre... :)

Drag, Ela

Ela, nu credeam ca ai sa ma poti contra pe un asemenea text, dar vad ca m-am inselat :D Amuzanta replica ta, si mai ales cum ai pus in \"scena\" framantarile mele. M-ai facut mat la sah cand eu credeam ca joc septic :))
Te mai astept si cu alte contre :)