Oameni de cristal

mult prima strofa. apoi totul curge fluent, remarc pe acest traseu
\"mai târziu cu o viață
rămân mereu decorul de ieri
pe un perete neșters de vreo mână\", apoi finalul, p[str\\nd tonalitatea, fara scimbarea/rasturnarea ideii sau potentarea ei, are ceva aparte prin introducerea unei fine si subtile rime.
frumos ...

Florin, e o încercare de a aduna ușor oamenii de cristal în versuri, ideea necesar a fi continuă și corenetă, căci altfel, orice fisură sau fragmentare ar fi dat alte fisuri privilor așchii făcute după lectură. :)
Mulțam pentru cum ai adunat sensuri și tonuri lângă mine.
Drag, Ela

mă întreb cum oi fi oare mai bătrân cu o viață?
același cristal obținut printr-un alt procedeu sau doar o piatră de râu amestecată printre sclipe... plăcut în special prima strofă!
numai bine!

Ravel, incintare este sa te gasesc. Mai bătrin cu o viata inseamna sa porti in tine o viata interioara prin identificare cu un celalalt, oarecum mai batrin, oarecum mai suferind, si caruia tu ii poti reinsufleti inima, mintea etc. Da, prima strofa, recitind acum, imi place si mie. Multam fain pentru popas si te astept la adunat de cioburi din viata celorlalti. :)

Drag, Ela

Am sa incep cu o scurta si stupida relatare. Anul asta de Paste am fost nevoita sa merg la inviere pentru ca se duceau toti cu care eram insotita la Durau si nu ar fi acceptat sa ma lase singura. A fost cea mai insipida slujba de inviere din cele la care am fost. Singurele momente in care am simtit ca mi se urca toate in varful crestetului, singurele momente care m-au miscat profund au fost acelea in care au batut clopotele..numai clopotele se auzeau atunci..fara glas de om. Odata ce a inceput sa cante corul, s-a stricat totul iremediabil.. Un minut a durat fericirea mea in seara aceea, sau mai putin chiar..
Asta apropo de clopote. Clopote la propriu, clopote la figurat, tot clopote.

Oamenii de cristal n-or sa aiba niciodata odihna Ela, ei nu sunt facuti pentru a se odihni..

tulburata..
peta.

Mă bucură regăsirea cu tine, între două imagini diferite, între două tărâmuri diferite, intremeduate la început de un cristal, atunci când clopotele nu se auzeau poate decât pentr a ne aduce aminte zurgălăi. De înviere, clopotele tale \"fără glas de om\" poate sunt mai vii decit orice gals de om. Multumesc mult pentru re-insulfetire.

Drag, Ela

suntem fragili, orice s-ar spune si tu accentuezi frumos aici aceasta idee. e greu sa fii un om de cristal , e si mai greu sa ii sa traiesti alaturi si sa ii supravietuiesti...

dar pana si oamenii de piatra se sparg. si eu am remarcat prima strofa si mai tarziu cu o viata dar, pentru ca nu pot sa nu carcotesc de loc, ti-as reprosa rima lumina|odihna :p

Dana, de loc sau deloc, ce mai conteaya, poietrele si ele se fac apa, e drept in mult mai multe existente tirzii. Ei, imprastie lumina, ei nu o pot pastra si in ei, caci de-ar avea-o s-ar odihni si nu s-ar mai strivi sub luminile lumii. Repros? Pai, doar am scris mai sus ca aici nu e nici o vina. Of. :) Imi plac circotasii dar si cum danseaza \"bebelusele\". ele nu se sparg, mai, ai vazut ce elasticitate? Iar ma joc cu metafore, aici, sper sa le prinzi, si daca nu o faci, nu-ti reprosez, ti le explicitez. :P

Drag, Ela

\"mai săraci cu o liniște\"
inca ma gandesc de ce-mi place atat de mult versul acesta :)

Te citesc cu drag si invat.

Frumoasă poezia ta, Ela, frumoși oamenii de cristal, deși sunt cei mai fragili... cum să-i apărăm, mai ales atunci când nu ne putem apăra nici pe noi înșine... poate de aceea că suntem și noi un pic oameni de cristal... nu despre mine vorbesc, evident...

In fiece om a existat un timp finit in care s-a simtit cristlalin si transparent, fragil si pretios, rece si stralucitor, valoros si fisurat. Livada, Linea, este cea din acre am cazut toti, mere inca necoapte. unii dintre noi au ramas de cristal, altii au trecut prin necesara metamorfoza in altceva.
Iti multumesc pentru lumina ta aurie, fara pret este admiratia mea pentru tine. Spirit inalt, tu.

Drag, Ela

Sonea, \"inca mai bogati cu o liniste\" putem fi de simtim in fiece zi cita tacere este ascunsa in cuvinte. Tu inveti din cuvinte linistea. E frumos. Multumesc, te mai astept...

Ion, invevitabil suntem si noi uneori de cristal, cu atit mai cu cit avem oameni de cristal linga noi, in noi. Poate si tu, poate, de vreme ce ai avut atita spirit si umor in epigrame. Multam fain si stii ca trecerea ta este de bun augur pentru mine.

Drag voua, Ela

Uneori oamenii de cristal se refugiază pe o stâncă pentru a-și păstra visurile si pentru ca sufletul lor să nu se facă țăndări-țăndări... Atunci, ei se transformă în \"cristal de stâncă\", căpătând o valoare aparte de piatră semiprețioasă, iar noi le putem admira frumusețea prețioasă și însingurată!
Drag,
Magdalena

Frumoasa imaginea ta de cristal de stinca, mi-ai deschis o perspectiva atit de inalta incit as putea sa o trimit celor ce sunt sau se simt cristal fragil. Multumesc, suflet bun.
Drag, Ela

Cristal de stâncă sunt și eu,
(Mă știe Magdalena Dale)
De-aceea-s dur, parc-aș fi zmeu,
Dar curg vertiginos la vale!

Cristal de stâncă sunt și eu,
(Mă știe Magdalena Dale)
De-aceea-s dur, parc-aș fi zmeu,
Dar curg vertiginos la vale!


Te cam topesti musiu vaz bine
Cristal topit si dalbe stinci
Ia numai mina de pe mine
Sa nu iti vina sa te-arunci!

(Luchi, ma bucur sa te regasesc pe textele mele. Mai terci... la vale)

Drag, Ela

cristal lichid
si.. mai treci... :)

ela

Pai sigur ca la vale ajung terci, cum bine ai zis, inainte de a face corectura

Luchi... e pacatoasa gura mea, zau! Le zice cind nici nu isi da seama! Merci, la vale terciul e buuuun.

D

Draga mea, remarc la aceasta poezie latura mata a omului din tine. Lipsite de un estetic vulgar , versurile ating profunzimea ispitelor mele. Insa plafonul abstract care il simt deasupra capului nu da destula coerenta aspectelor clare.