Ela Victoria Luca

Ama, cum simti tu trecerile mele prin pericole, tentatia mea de a trai la limitele riscului, la limitele hotarelor intre doua mari timpuri, la limitele portretelor. Ma bucura o astfel de privire care vede dincolo de carari batatorite. Multumesc, pietrele nu tac.

Costin, trecerea ta nu este fara cuvinte si fara simtire niciodata. Multumesc pentru cit de inalt vezi lucrurile, pina departe. :)

Cornel, dincolo de pietre si mari, dincolo de jocurile nisipurilor pe chipul marii si al femeii este Minunea. Aceea ma lasa mereu, de multi ani, fara cuvinte. Multumesc mult pentru sensibilitate.

Livia, aici am alte ape si alte nisipuri, alte pietre, sfinte. Si poate numai in trairi profunde si inaltatoare le-am putut privi. Multumesc, ai simtit totul.

Salomeea, La Multi Ani, cred ca pot spune aici, fiindca nu am putut accesa portile acestea zilele trecute. Sunt amintiri aici pe care le voi pierde numai atunci cind ma voi pierde si pe mine. Eu, de felul meu, poate numai cind fi-voi doar spirit ma voi rataci. :)

Multumesc voua,
Ela

Acel vers de început are într-adevăr o intensitate spirituală greu tolerabilă, ca și înstrăinarea de ceea ec este putred, nu neapărat în om, ci în momente de timp când ceva piere, dar rămâne aoclo neîngropat, nears, mucegăind zilele până la capăt.
Multam pentru ai prins vina mea de a te lasa in sensuri inalte. păstrează versul.
Drag, Ela

Inchide poarta Infernului, ar spune un spirit francez. Noroc ca aici para a fi altceva, primordial. Poate dincolo de orice infern. Poate, caci uite este ceva ce se numara in pacatele ei. Din sapte in sapte.

Intodeauna finalul pieselor tale se deschide spre altceva, dincolo de posibilitatea traibilului teluric. Si totusi, poezia se scrie aici, nu se stie de unde vin in-spi-rati-i-le...
\"moartea îmi joacă în inimă
o piesă cu nufăr înșelând apa
singurătatea unui gong viu
înghițindu-și sunetul de final\"

Acum inchit sunetul de final. S-a inchis poarta infernului. Pasarea dalba isi ia zborul in alta parte. Departe.

Ela, dinspre Rodin si nu doar

Nu spune, nu spune, tacere imbratisez, asa imi e firea in adincuri. Multam pentru ginduri, Ioanule.
Drag,
Ela

Dalba, cind te apleci peste o apa iti vezi chipul difeit decit atunci cind privesti in oglinda. Uneori vezi o metamorfoza a femininului tau ascuns privirii comune. Si atunci zilele poarta straie de sarbatoare si le cinti, si le dansezi, ca intr-o hora, sau ca intrun dans stravechi. Un farmece implicit in vers, bine-ai desprins, un ton mai soptit la sfirsit, o recufudare in ape-valuri pentru o renastere. Si cu un pacat ce nu e pacat, ci sensul este regret (ce pacat...), stii ca ma joc cu sensuri.
Multam, dalba, incintata sa te aud cum imi intorci chipul pe toate fetele, ape-ape prinvind si tu in mine, in tine, femeie fiind.

Drag, Ela

Copilă fiind citit-am o poveste, una dintre poveștile Asiei, din ea am desprins acum rătăcitul cocor, metaforă, firește pentru trăirile cuprinse în poem. \"Iar și-au pierdut prințul (ei) cocorii\"... Iar și-au pierdut unii oamenii sufletul pur... Și iar rătăcește el într-un nisip (om) mișcător, abis din noi. Sensuri, rătăciri, iubiri, da, uneori trist cocorul.

Mulțam, Maria, te așteptam să revii.

Drag, Ela

Ma incinta cuvintele tale si imi place jocul, intotdeauna jocul ma face sa inspir aer proaspat de prin paduri. Si (re)intregirea este in firea noastra.
Multumesc pentru trecere fara contre :)) Se pare ca una pe zi e indeajuns. Ca doar n-or fi pastile ;)) De ris, desigur!

Drag, Ela

ValiN, este ora teiului ce lasa ultimul parfum peste cuvinte, acolo unde pintecul ploilor il naste. Multam pentru ca mai ai cuvinte.

Cristian, sunt doar unul din acei oameni carora cuvintele li se nasc intre doua stari prea omenesti. Zinele erau poate prin ploaie, departe. :) Multam pentru felul in care iti picura cuvintele dor.

Multam voua,
Daniela

Câteodată numele se întrepătrund și se fac precum sufletele ghemotoc nevăzut, alunecâââând dinspe o zi spre alta, într-o sărbătoare acolo unde Dalba se miră în soare. Elena, tu simți locul unde mă aștern simplu, fără metafore, doar suflet.

Drag, Ela

Curg versurile ca un fel de clopot in sunete sfinte, ca un descintec albastru pentru o faptura jumatate copila, jumatate femeie, mereu spirit alb. E ca si cum cercul de fier s-ar stringe in juru-i si cuvintele s-ar desuruba aici cu o nepretuita atingere. Deosebit melos, desosebita traire. Fiecare cuvint pare a fi resimtit pe mai multe planuri, ca un joc de lumini sidefii.

Astern cuvintele care m-au atins cu sensibilitate aparte, eu cititor destul de critic in mine fiind:

\"clopotnițe de gelatină albastră
din care înfloresc licheni
îi mângăi părul
cu degetele mici ale copilăriei mele
zâmbește o dată pe zi
acolo\"

Frumos, Anidor.

Drag, Ela

Multam Gabriela, ma si umple de vie culoare strigatul tau prelung.
Pe curind, cu o alta pagina, azi, maine...
Drag,
Ela

Rotarule, o secunda m-am gindit ca cineva ar putea citi cocoș, până să vadă despre ce este vorba, dar am zis că nu-i bai. Mă bucur că ți-a plăcut.

Florina, mulțumesc pentru jocul cu ceasul meu. Da, am și ceva balast, cine nu are pe-aici ? :)) Typpo: conf \"Dificultățile gramaticii limbii române\", este corect scris \"nu mai ști\"; dacă a fi fost \"să nu mai știi\" ar fi fost scris cu doi \"i\". Mersi. Te aștept oricând dorești.

Drag,
Ela

Adina, tu te-ai invatat cu stilul meu de a lasa comm. In ansamblu, poezia ta da semn de maturitate in reflectie si in expresie, chiar te pune pe ginduri. Folosesti si metaforele indeajuns de bine, pe alocuri alaturate ca piatra cubica, insa intregul se echilibreaza. redai bine fisurile in acest fel si de aceea dunga realitatii lirice se pastreaza.
Uite, iti las aici, deoparte ceea ce consider eu ca este bine scris:



Pământ fisurat în dunga realității
poezie [ ]
atât de verticali

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Batîr Adina [Imparateasa]

2005-04-04 | |



și eram căzută de sub pământ
cineva spunea că a renunțat să ne mai țină i se făcuse
odată rău în piața cu porumbei și de atunci
oricine merge pe stradă este împins
înăuntrul celuilalt cu o mare forță ai crede
că dăm nașteri intrăm unii în alții și
trecem mai departe

Si indeosebi ultima strofa:

Jesus avem o problemă
nu am în comun nimic cu teancul de hârtie din hol
stă acolo de câțiva ani azi am observat că îmi seamănă
sau doar am dat atenție cuvintelor din numeroasele scrieri
nici nu mai știu exact
dar mai e și sentimentul ăsta de negăsire în altă viață


Aceste doua strofe se disting intr-un poem aparte.

Te scrii spre maturitate, fata frumoasa.

Cu mult drag, Ela

Dana, o pagina alba de jurnal suporta mult mai multe decit ne dam seama, asa cum noi insine suntem mult mai necunoscuti noua-insine decit ne dam constient seama. Dincolo de \"figurile de stil\", viata. Multumesc pentru ca iti doresti sa o cunosti.

Drag, Ela

Minunat triptic sufletesc in ale cintului prieteniei pentru Maria, de aniversare implinita.
Voi trei pelerini incintind linistea, intr-o invitatie la adinca traire, aduceti mangaietoare cuvinte adunind lumini in anii Mariei.
Voi reamintiti celor ce azi nu mai cred ca exista inca in oameni nobile sentimente.
Sa va purtati mai departe meestrelul!
Binete,
Ela
(\"E-atita liniste in jur ca mi se pare ca aud/Cum se izbesc de geamuri razele de luna\" - Blaga)

te admir pentru claritatea prin care iti unduiesti aripa lirica dinspre realul tau inspre realul sau, si apoi al nostru. unii spun ca fluturii traiesc doar o zi. eu cred ca ei ne lasa zborul fraged si blind al lucrurilor simple atit de necesare noua si greu de pastrat in noi.
da, vres desavirsit aici:\"topesti nameti cu singe de cerneala\". te-a atins o aripa maiastra, Andreea.
Drag,
Ela

Murdaria-i murdarie
Pe tine nu te imbie.
Dar pe Musiu dragastos
L-a tot gidilat mai jos.

sorry, dar am dat copy mai mult decit era necesar...

Adinuta, cuvintele tale iau poemul si il aduc in esentele lui, este ceva mai putin mortuar si apocaliptic, este o metamorfoza, da, asa cum ai simtit, este o trecere ritualica, o transformare in profunzimi pina in inalturi, femininul in toate esentele sale se decanteaza, se amesteca, se redescopera, se naste iarasi. Si este un dans, o incantatie, un ferit de blesteme din basme... Aici iar m-ai uimit cu finetea cititrii de dincolo de cuvinte, fata draga.

Multumesc pentru privirea ta fermecata. Te astept, aici, oriunde dorestei.

Drag de tine, Ela

... ca suferinta nu se mai poate asterne in cuvinte, ca uneori nu mai poti decit sa o induri. tu o scrii aici din maduva, in picaturi insingerate, pe file de suflet. Ioana, cum as putea sa te citesc altfel decit traindu-le?

\"când am aflat că locuiesc într-un ghem am plâns și mi-am frânt mâinile
bănuiam că vor fi mai multe capete ale firului și că nu voi dezlega enigmele ființării despre care vorbeam uneori ca despre un monstru
bănuiam că tot ce începusem cândva se poate relua pe un alt drum și că oricât aș tăia în carnea mea nimic nu ne mai poate desprinde
pentru că eu locuiam deja în tine ca într-un labirint de întâmplări, toate posibile.

îți văd ochiul verde plângând. asta mă scoate din piele mea de ciment și mă împinge peste balustradă\"

Ochiul meu este verde, uneori chiar plingind, atunci este mult mai verde, prea neindurator de verde. Sa-l vezi insa cind devine albastrui de incintare sau de soare. :)

Mult drag,
Ela