Zile cu toc înalt

Ela!
\"niciodata adio pe viata\". Doctorii sufletului o stiu: \"boala nu e un sfarsit, ci un inceput\".
Drag,
Vali

ValiN, aproape de comic si totusi cit de srios comm tau. Multumesc, fireste ca sufletele cind dor e de rau si atunci de nu se cauta doctorul pentru ele, se ajunge si la maladii ale spiritului, caci trupul oricum e in continua suferinta.

Multumesc pentru gindurile tale inflorite.

Drag, Ela

Am aici senzatia ca te joci cu soarta. Cu un aer sagalnic, o abordare puternic feminina a incercarii de re-nascocire a propriei tale vieti. Uite o tema grea, abordata cu dezinvoltura, dar nu fara profunzime. Foarte puternica imagine: \"în genunchi rămân descrescând în grădini iarba\" (nu poti creste o noua iarba decat descrescandu-o pe cea veche, asternuta peste \"pliu peste pliu\", \"cuta ramasului bun\"). Si, daca \"mersul pe poante\" nu a intors pamantul in mersul lui, si daca vremurile si amintirile nu au luat-o inapoi, mai poti incerca o vraja, sau o paza macar de deochi: \"îmi cos o ie pe dos
roș-negru mă-mpunge acul apus\"...
tonul tau, pana acum curajos (da-ti-mi un punct de sprijin...) se pierde, cu capul plecat in \"port deja doar valuri
pe chip înnoptat
păcat\".
Ela, poeziile bune dospesc...
Drag, Dalba

e o liniste mortuara aici, o regresiune intr-un timp al amintirii de la origine pana la o maturitate ce urca spre divin. apoi o insiruire de metamorfoze: tu ca balerina
intr-un dans ritualic, tu ca o zi insorita privind singuratatea unei lumi si zilele-balerine continua piruetele intr-o spirala ce aluneca in jos. cerul cade, norii cad, o imagine aproape apocaliptica.
in ultima strofa revii in prim plan inaltandu-te ca aurul(te faci tu aur, cu doua etape alchimice, nigredo si rubedo \"ros-negru ma-mpunge acul apus\". albedo e primavara sau acea ie)
cusutul iei pe dos, ma duce cu gandul la feritul de blesteme din literatura populara, sau e o intoarcere a propriei fiinte intr-o lume transcendentala intrucat voalurile acelea au menirea unei transpuneri. hmm, la asta o sa ma mai gandesc...

sper sa remarce acest poem si o persoana importanta, dintre acelea care acorda stele.

Dalba, cind te apleci peste o apa iti vezi chipul difeit decit atunci cind privesti in oglinda. Uneori vezi o metamorfoza a femininului tau ascuns privirii comune. Si atunci zilele poarta straie de sarbatoare si le cinti, si le dansezi, ca intr-o hora, sau ca intrun dans stravechi. Un farmece implicit in vers, bine-ai desprins, un ton mai soptit la sfirsit, o recufudare in ape-valuri pentru o renastere. Si cu un pacat ce nu e pacat, ci sensul este regret (ce pacat...), stii ca ma joc cu sensuri.
Multam, dalba, incintata sa te aud cum imi intorci chipul pe toate fetele, ape-ape prinvind si tu in mine, in tine, femeie fiind.

Drag, Ela

Dalba, cind te apleci peste o apa iti vezi chipul difeit decit atunci cind privesti in oglinda. Uneori vezi o metamorfoza a femininului tau ascuns privirii comune. Si atunci zilele poarta straie de sarbatoare si le cinti, si le dansezi, ca intr-o hora, sau ca intrun dans stravechi. Un farmece implicit in vers, bine-ai desprins, un ton mai soptit la sfirsit, o recufudare in ape-valuri pentru o renastere. Si cu un pacat ce nu e pacat, ci sensul este regret (ce pacat...), stii ca ma joc cu sensuri.
Multam, dalba, incintata sa te aud cum imi intorci chipul pe toate fetele, ape-ape prinvind si tu in mine, in tine, femeie fiind.

Drag, Ela

Adinuta, cuvintele tale iau poemul si il aduc in esentele lui, este ceva mai putin mortuar si apocaliptic, este o metamorfoza, da, asa cum ai simtit, este o trecere ritualica, o transformare in profunzimi pina in inalturi, femininul in toate esentele sale se decanteaza, se amesteca, se redescopera, se naste iarasi. Si este un dans, o incantatie, un ferit de blesteme din basme... Aici iar m-ai uimit cu finetea cititrii de dincolo de cuvinte, fata draga.

Multumesc pentru privirea ta fermecata. Te astept, aici, oriunde dorestei.

Drag de tine, Ela