Decembrie - linistea nelinistii

Am avut planuri mari, alte planuri..., dar socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Sa ma iertati voi, Alma, Linea, Ghiocel, Ina..., n-am fost destul de prompt. Asa ca voi incerca acum ceva inedit, o provocare... Am strans cateva ganduri si, impreuna cu doi prieteni, ne-am pus pe colindat, intr-un pelerinaj al novicilor, un eseu dedicat stapanei eseurilor...

Cand spun Maria spun poezie, chiar daca ea m-ar contrazice vehement, explicandu-mi (a cata oara?) ca este in primul rand colectionara de povesti proiectate frumos in cuvinte alese si apoi poeta.

Uneori pare indiferenta si rece (asta pentru necunoscatori), dar in spatele privirii clocoteste un adevarat vulcan de sentimente, dorinte, dragoste si liniste. Mi-am pus intrebarea daca tacerea ei nu este de fapt o neliniste captata de linistea sufletului...

Intr-o lume unde idealismul profesional primeaza, unde tobosarul mai puternic castiga, urcand prin zgomot cate o treapta, unde fiecare arunca ocheade si asteapta sa se sparga mai intai toba celuilalt..., tocmai aici apare Maria, cu dragostea ei pentru liniste si tacere, iar iubirea infloreste in versuri si muzica. Intr-o lume croita anapoda, care inca se sperie cand vede copacii scuturandu-se toamna, unde fulgerul este inca un fenomen inspaimantator, in lumea asta Maria ne spune ca viata a fost zamislita din tacere si dragoste si fiecare strop de liniste poarta nadejdea unui fruct copt. In lumea unde traim omul nu stie sa rada, a invatat doar sa cante. Sa cante la comanda! Acum cantam cu totii, canta masinile la semafor, sefii in birouri, trenurile la semnal... Si toate cantecele astea sunt doar zgomot, chiar rasul inseamna un cantec galagios, iar ele ucid linistea si inspiratia.

Maria ne-a invatat ca orice bucurie isi are neajunsul ei si, ca atare, se frange de la sine. Randurile scrise in sute de pagini au dovedit prin liniste inutilitatea galagiei, absolutului, nimicului...

Lumea noastra este crescuta langa jucarii de plastic, jucarii zornaitoare. Peste tot zgomot si nelinisti, inca de mici suntem treziti si atentionati de astfel de zgomote. Si nimeni nu vede in banalele jucarii de plastic interventii brutale in evolutia naturala a omului. Maria a descoperit tacerea prin liniste si muzica, s-a daruit ei si a proclamat-o zeita si stapana a lumii. A creat un imperiu al tacerii din care acum iau nastere poezii si povesti ce ne incalzesc sufletele si inimile.

Undeva prin Oceania oamenii din triburi inca se ucid intre ei din dorinta ca pe lumea cealalta sa aiba macar un sclav si intotdeauna il alege pe cel mai puternic. Ciudat fenomen! Insa si mai ciudat este ca acest obicei s-a perpetuat in lumea noastra, doar ca aici este ucis spiritul. Iar ucigasii, vanatorii de sclavi, s-au imbracat in costume lucioase, au serviete de firma si nu accepta linistea. Urasc poezia din principiu, le place doar zarva, polemica zornaitoare si zgomotul strachinii izbite de caldaram. Si-n vremea asta, parca a le face in necaz, prin darnicia ce-o caracterizeaza, Maria ne incanta cu poezii, eseuri, ganduri si sfaturi... Ce ar mai fi de zis? Cu ajutorul ei am cunoscut oameni integri, posesori de coloane vertebrale. L-am descoperit pe Freelancer, pe Nicolae cu extraordinarul lui atelier de galleuri, pe Radu si multi altii...

Izvoarele se preling cu ochi de roua,
petale uscate lan de maracini urma sarutului vremii
ma cauta dincolo de mine
castele de nisip invesmsntate in sangeriu chip
isi asteapa ziditorul…

Iti multumesc, Maria, pentru ca scrii, pentru incurajari (iti amintesti asta vara, la Cluj?), pentru sperante, pentru gandurile bune... Iti multumesc, draga prietena.

Ti-ai descoperit singura echilibrul, te-ai impacat cu tine si cred ca asta-i pasul cel mai important in viata..., multi inca bajbaie intr-o perpetua cautare.

N-am mai putut sta in privirile adancului
cineva striga si parca venea spre mine
orizonturi albastre intretaiate de mirosul busuiocului pun
cenusa timpului in urna inimii
sub tampla verii isi fac cuib o intrebare si calatorul
ce zi e azi
e doar luni spre marti
zile care s-au dus o data cu primele inserari
se semnau indescifrabil

La multi ani, Maria! Sa fii sanatoasa si sa ai parte numai de bucurii. Incanta-ne mereu cu versurile si proza si eseurile tale. Ne-ai obisnuit cu ele... Esti condamnata sa existi.

De la inceput te-am atentionat ca suntem trei… Al doilea pelerin, Peta, iti transmite gandurile ei...

De obicei eu nu particip la acest gen de cadouri. Acum am fost corupta. Si mi-a placut, trebuie sa recunosc. De fiecare data cand urez La multi ani incerc sa o fac intr-o maniera cat mai personala si mai personalizata. Cred ca de sanatate, noroc, bucurii, implinirea tuturor dorintelor ai mai auzit. Chestiile astea le intalnesti peste tot si la orice ora. De ce oare oamenii nu sunt mai inventivi in astfel de situatii?

Cadoul meu pentru tine este un mic portret, in care am adunat impresii din urma comentariilor de pe site, din urma mesajelor si desigur, un rol important l-a avut vocea ta de la telefon. De vazut nu te-am vazut, dar pana la urma, asta nu stiu cat de mult conteaza.

Cred ca nimeni nu ma poate contrazice cand spun ca Maria este unul dintre cei mai deschisi oameni de pe acest site, poate e chiar prima in top. O admir pentru calitatea ei, tocmai pentru ca mie imi lipseste. Cred ca i s-ar fi potrivit foarte bine meseria de psiholog. Chiar, Maria, nu te-ai gandit niciodata la asta?

Maria e toata decorata cu vorbe frumoase, frumoase chiar si acolo unde nu ar trebui sa fie frumoase. De unde oare atatea resurse interioare ca sa imi dea si mie o parte, si tie de acolo, si tie din partea cealalta… in fine, la oricine intra in contact cu ea?! Sa oferi necondiționat… sunt convins ca multi dintre noi ne dorim aceasta, doar ca putini o fac dintr-un real impuls interior.

Sa trec acum la vocea de la telefon. Stiti cand m-a sunat Maria pe mine prima data? Asta vara. Si inca nu ne cunosteam foarte bine pe atunci. Nu ca acum ne-am cunoaste… dar intelegeti ce vreau sa spun. Nu va pot descrie ce surpriza am avut pentru ca eram sunata de cineva de pe site, si nu oricine... Stiu ca am vorbit mult in ziua aceea. Maria are o voce calda, vorbeste frumos si din suflet, diseaca orice sentiment si cuvant… pot spune ca in toate convorbirile noastre am reusit sa ne completam. Ii invidiez accentul moldovenesc pe care eu, tot din Moldova fiind, nu prea il am.

Si sper sa vina cat mai curand ziua cand o voi vedea si eu ‘face to face’ pe Maria, intrucat curiozitatea este maaare!

La multi ani astazi, de ziua ta, astazi, la inceputul unui nou an!

Ei, si acum, draga Maria, surpriza mini-eseului! Cel de-al treilea pelerin este Nicolae, care iti ureaza...

E nascuta-n decembrie. Intalnirea cu orice zi a acestei lu(m)i promite o sarbatoare. Asa e si ea. Tine anotimpurile-n maini si le-mpreuna pentru tine, oricine-ai fi. E nascuta in ultima zi, pe pragul inceputului fara sfarsit. Ultima trista. Si-si spune-ntr-una ca e verde, mireasma verdelui. La tample duce o scanteiere de lumina, cu care se lumineaza si ne lumineaza de la un timp. Cauta sa inteleaga sensurile, cauta mult in adanc, are-ntotdeauna o treaba, cand nu merge la duhovnic cale de kilometri sau nu urca-ntr-un pod sa-si suprapuna tablourile…. Se ocupa si cu desenul, se hraneste cu el. Stie tot ce misca-n Iasi, vede totul dintr-un turn. Ultima oara nu l-am mai gasit, cred c-a fugit cu el si umbla pe varful copacilor. Tot asteapta-n inbox un imposibil din vis. Dar si-a facut multi multi prieteni daruindu-se fara crutare, iubind aproapele, bucurandu-se pentru reusita acestuia, chiar daca a fost cat un graunte. De fapt, numai asa il si poti avea! A prezentat creatorii in unice tablouri ale sperantei. Nu i-a costat decat rama. Dumnezeule, cine mai face asa ceva in ziua e azi? De Maria era neaparata nevoie. Daca nu aparea singura, trebuia s-o nastem. E e Rodica timpurilor noi care ne asteapta cu apa rece la capatul randului.
Si azi e ziua ei.
Cling-cling, usa-i deschisa.
Aho!

Pentru Maria cu toata dragostea,
Dana, Nicolae si Sorin