Enfer

Vladimir,

Iata-ma si aici, numarand din sapte in sapte pacatul. Da, dar sapte aduce noroc - sunt multe minuni adunate in cifra 7. Poate tu ai descoperit deja una. :)

Am observat cele doua strofe, au fiecare cate 7 versuri, probabil intentionat puse in aceasta ordine.

La ultimul vers din prima strofa cred ca ar merge mai bine fara ei, iar la ultimul vers din cea de-a doua strofa nu-mi suna bine înghițindu-și . Poate gasesti altceva, e doar o parere. Eu as zice -

singurătatea unui gong viu
înghite sunetul de final

sau \"dizolva\", \"risipeste\"... gasesti tu...

In rest, cuvintele au evadat din lumea nuferilor si sapa mai departe tunele, lovindu-se de peretii sparti ai timpului.


Madim

Madalina... de la o vreme numeri versurile, cauti ce este dincolo de vers insa uiti sa mai privesti inca o data partea vizibila a oglinzii...
Acolo am vrut sa termin in \"ei\" tocmai pentru a face legatura cu versul din mijloc si a evidentia perechea...
Multumesc pentru atenta citire si vorbele frumoase.

de fiecare data cand citesc o poezie de a ta raman cu impresia ca-s in fata unei nuvele fantastice, sunt foarte multe simboluri.
iti dau si eu o sugestie, incearca putin intertextul, asa de chestie.

Claudiu... nu e o simbolistica voita decat in cazuri determinate strict in care construiesc poezia... in rest asta e lumea mea... sugestia ta e buna, am mai folosit... bucuros sa te revad asa de activ.

Inchide poarta Infernului, ar spune un spirit francez. Noroc ca aici para a fi altceva, primordial. Poate dincolo de orice infern. Poate, caci uite este ceva ce se numara in pacatele ei. Din sapte in sapte.

Intodeauna finalul pieselor tale se deschide spre altceva, dincolo de posibilitatea traibilului teluric. Si totusi, poezia se scrie aici, nu se stie de unde vin in-spi-rati-i-le...
\"moartea îmi joacă în inimă
o piesă cu nufăr înșelând apa
singurătatea unui gong viu
înghițindu-și sunetul de final\"

Acum inchit sunetul de final. S-a inchis poarta infernului. Pasarea dalba isi ia zborul in alta parte. Departe.

Ela, dinspre Rodin si nu doar

Ela... de fapt nu m-am gandit nici un moment la infern... in mitologia meda Enfer era o porumbita, prima creatie a zeului... asa zic ieziditii. Dar cine stie... inconstientul meu sau al celor ce citesc isi da in petec:)
Multumesc de trecere... da Rodin... ai dreptate.

Vladi, nu ma mir ca ma miri. Si te miri. In inconstientul acela sunt infinite timpuri si lumi, enfer-porumbita, enfer-infern... si multe altele, foarte multe. De ne-gindit aproape. Insa se pot gindi uneori, prea putine din ele. Si, da, cred ca ai intuit ca stiu ce este si enfer, si enfer.
Despre Rodin voi scrie eu. Statuile lui, desigur, Catedrala, Secretul... Si asa mai departe. Poarta nu mai trebuie sa o scriu. :)

Din primul meu semn aici se vede limpede ce transpare in inconstientul meu, primordial.

Ela, in mirare

te citesc, ca de obicei, cu (atenție și) plăcere. evidențiez, ca o plasticitate dragă mie, nufărul care înșală apa. m-ai adus aici și m-ai încâlcit, încuiat. sunt miliarde de modalități de a înșela. oare nufărul pe care a ales-o/le-a ales?:)

iulian

Te rog sa-mi spui daca este vreo legatura intre:\"piesa de nufar înșelând apa\" si drumul de la dansator la liniste.

Ela... toate au legatura cu omul... ce nu ii este cunoscut nu are valoare... ce excede sfera cunoasterii noastre, ceea ce nu este inca umanizat...
Iulian... si eu m-am gandit la niste variante... ciudata nunta :)... cred ca e casatorie de convenienta.
Carmen... textul, draga, textul e important... legaturile le poti face si singura, sunt convins de aceasta.