Întreabă

putin condensata in imagini vizuale in prima parte. cei doi sori duc toata greutatea in prima strofa. poate ar trebui echilibrata putin strofa trei tot cu o imagine vizuala ampla, cosmica. frumos spus \"pădurea ar fi doar prilejul unei întâmplări \".

Multam pentru cuvinte. E un usor dezechilibru voit, caci dupa atingere de cosmic, e o revenire in teluric si asa mai departe. Si m-am intors in strofa a treia la cosmic, insa la zei, prin ceea ce aproape ca sunt, Danida.
Multumesc, te astept mai departe.
Drag, Ela

Danaida (e si Dani-da evident :)) )

întreabă o pădure încotro îi merge verdele
când pământul tău îmi iubește atingerea
pe-nserat fără zile / o imagine ca o întreagă poevestea unui univers creat special e ca și cum vrei să-ți realizezi un paradis propriu, dar undeva descopăr un gol, acel gol comic din noi care uneori te biciuiește: te-ar lăsa frunzișurile să nu mai întrebi / pe jumătate și m-ai întregi. Un lirism vaporos plin de seninătate, un poem ce ne duce spre o imagine lăuntrică, atmosferizând elementele descriptive înte-un fel de strigăt poetic: pădurea ar fi doar prilejul unei întâmplări / necunoscută în alte întoarceri ale păsărilor / numai eu îți voi răvăși negurile în departea vieții

Fie si padurile, fie si aceste paduri, fie \"acele paduri ce-ar fi putut sa fie\". \"Prilejul unei intamplari\" te face sa iesi in luminisul existentei si sa te regasesti in ape de munte proaspat suflet.
Multumesc pentru cum ai stiut da la o parte crengutele si a merge pe cararile mele atit frumos de mirata.

Drag, Ela

chiar dacă pădurea ta e metaforică, mi-am amintit, vrând-nevrând, de copilărie și adolescență, de munții și pădurile în care am trăit și după care tânjesc în fiecare clipă. așa cum a zis Maria, simt și eu paradisul pe care l-ai creat cu patima mersului tău în iubire, un paradis pe care, generoasă, l-ai creat pentru doi. un poem care respiră prospețime.
drag,
Iulian

Iulian, multumesc pentru cum pasesti privind discret paradisul acesta creat pentru un doi venind-devenind. Poate ca mersul meu prin iubire este uneori schipatat, alteori ezitant, adesea tandru si lin, pe alocuri cu patima, asa cum cred ca poate fi mersul dintre noi. Ca si primii pasi in viata, si pasii in iubire se invata agale. :)

Drag, Ela

ma intreaba cugetul: imi iubesti atingerea diafana a sarutului?
eu ii spun: Da, o parte din mine iti raspunde atingerii,
cealalta parte iti va da noi mirari.
Ma intreaba inima: m-ai intregi cu inca o jumatate?
Eu ii spun: da, as strivi mersul tau cu inca o iubire
ramasa indoita inca de ieri.

Am facut un mic joc, asa in trecere, in graba. :)

Ma incinta cuvintele tale si imi place jocul, intotdeauna jocul ma face sa inspir aer proaspat de prin paduri. Si (re)intregirea este in firea noastra.
Multumesc pentru trecere fara contre :)) Se pare ca una pe zi e indeajuns. Ca doar n-or fi pastile ;)) De ris, desigur!

Drag, Ela

astazi am tot facut sotron prin poeziile tale:)
si acum, chiar nu ma pot abtine sa nu te intreb pe tine (padurea ma tem ca nu stie raspunsul):
\"încotro îi merge verdele
când pământul tău îmi iubește atingerea
pe-nserat fără zile\"?

Drag,
Lizush

Poate că ar fi trebuit să fie scris un poem pentru o duminică de iunie, în care cifrele devin șir, apoi număr de aur, în acest frunziș din întoarcerile păsărilor. Și întâmplările, atât cât re/cunoaștem.

De ai facut sotron, apai prinde-te-n joaca, invirte-te, fa pact cu azalee, ea frumoasa nu este, inca mai promite mari si uite, indrazneste se intrebe si aici padurile. Ma bucur ca iti plac intrebarile si ca nu astepti nici macar raspunsuri. Te astept cu drag mai departe.

Alma, o poezie de duminica in iunie, scrisa aporape de padurile sufletelor, cind imparul nu se mai poate face par ci numai in sine ramine intrebind fauritorul de numere pina unde se poate imparti spiritul. Frumos te asterni in intamplari si re-cunoasteri. Sa te re-asterni.

Drag voua, Ela