Ela Victoria Luca

Eduard, ma incinta sa aud azi o sinceritate alb-liliachie si proaspata ca o floare deschisa de ploaie. Cuvintele tale ma alina si imi dau libertate in zbor spre vers. Te astept atunci cind nu vei putea sa taci. :)

Drag, Ela

Si curge in poem un fel de guasha, ca o seva a vietii, o seva a cuvintelor ce se asteapta rasarind, imprastiate inca in singele viu, in respiratie, in os.
\"a te întoarce în nisipul tău odată cu toți bărbații aceia transparenți
a lipi de lume un cibrum între orele lui și orele scurse pe solzii depărtării
a-ți fi os și umbră\"
Aceste tablorui-poem sunt mai mult decit pinza si culoare, sunt mai mult decit vers si litera, sunt esente de feminitate picurate \"in apa nelinistii\".
\"Femeia aceea e o clepsidra\". Femeia aceea poate fi ea, pot fi eu, poate fi o femeie. Femeia. Timpul feminin are un ceva curgator si nespart, nefragmentat, ceva in rotund, in sfera. Si de aceea \"barbatii aceia transparenti\" veni-vor pentru a face din ea spirala in ani.

Frumos poem, prin intensitatea nunatelor si mai ales prin culegerea lirica a cuvintelor \"scurse in maduva\". As stringe acele foi de hirtie, desi am convingerea ca aceasta poema este scrisa intai \"pe linia degetelor violet\".

Drag, Ela

Ma incinta trecerea ta prin poemul meu, ca un frunziș în atâtea nuanțe de verde, poate irișii mei știu și ei ceva din cromul acesta umbros. Mulțumesc mult și te aștept oricând simți.

Daniela

Bogdan
e un carnaval unde mastile au obosit sa mai fie masti, unde luminile se fac difuze, unde nici cântecul nu mai are același ecou în suflete, e o trecere ca o apercepție, ca o stare onirică în care căutătorul nu își află liniștea decât în final, atunci când totul dispare.

Maria, e o lumina undeva spre o taină ce nu poate fi dezvăluită de umbre, acolo unde cineva își pierde încă o dată sufletul, retrăirea unei povești adevărate care poate avea sens numai într-un dans de demult, pe apele Veneției sau poate în alte părți aletrecerilor. Fiecare își poartă umbrele sau umbrele îl poartă pe el fără să-și mai poată da seama. Îți mulțumesc pentru această pătrundere atât de în filigran în sensuri, vers cu vers, imagine cu imagine, ca și cum ai fot părtașă la acest caleidoscop oniric. În fundal se aude Enio Moricone, Chi mai. Sub veghea luminii aprinse de o stea. Mulțam căutător de sensuri și Sens.

Dedal
Într-o muzică de orgă lacrima se prelinge în căutări de timpuri dispărute, imagini de vis, melodie, trecere, apă, mistere, căutări, carnavalul este doar un motiv, este mereu aoclo, este mereu ascunzător de istorie, între canale de ape, ziduri vechi, bazilici, domuri, îngeri, toate se învârt în ochii unei femei. Nici ea nu își știe rostul acolo, îl caută. Mulțumesc pentru fina percepție a fiecărei imagini din vis, dincolo de orice superficialitate a jocului de oglinzi. Sensurile se rotesc între secole poate.
Pe mai departe când versurile se scriu altfel, nemaidispărând luminile. Îngerii sunt. Indelebil.

Nicholas
Nu mă mai miră de multă vreme că lumea este un carnaval, paote că e un fel al meu de a rescrie iluzia sub forma unui poem oniric, atât. Îți mulțumesc pentru că simți spontaneitatea și truda ce au dat grai poemului, eu încă sunt prinsă în imaginile și muzica ce îl duce pe ape timp. Să ne reflectăm noi pe noi înșine.

Mulțam vouă,
Daniela

Bogdan Groza pofta-și pierde
pe Dumitriu să-l pască
fi\'ndcă-l loc de iarbă verde
luând o gură-a dat de iască
(autorul)

Imparatul printre haine
A bodoganit in taine
Pe Dumitru si Florin
Si s-a mai \"golit\" putin.

Bogdan... Ursule, m-a luat apa și te-am botezat. Într-un rol mai de sfânt. :) Pavel și Petru or avea ei ceva cu norii ăștia... Of.

Drag, Ela

Vino sa te incalzesc! Clopotelul nu mai suna. Tristetea te-a adus in scrieri. Ce este creatia fara viata si viata fara creatie? Fara tragic si comic, arta ce mai este? Dar viata insasi? Cum spunea Ramon Gomez, daca-ti amintesti citatul \"iluzia de a te intilni cu tine insuti\" este si viata, si scrierea.
Si totusi, undeva are loc o intilnire...
Hai sa ne incalzim la flacara creatiei: nasterea omului sau a poeziei.

Drag,
Ela

P.S. - \"personalele\" imi sunt la personale, sau la eseuri aniversare, sau la pagini de jurnal

Op-așa, ce torsătură!
Stai să mă ține bine rău
Să nu pic iarăși în gură
La smântână o duc mai... greu!

bianca, da. Este o lupta. Este o neputinta. Este o strigare. Este o cautare a unui timp dinspre mit spre inainte - dove? - este o povara a suferintelor nevazute din oameni, este lupta fiecaruia dintre noi la un moment dat, de cind e lumea, este o trecere prin intrebari, prin judecari, prin intuiri, prin...
Da, schioapata poemul, fiindca oricum este scris in perioada cind sufletul meu era schiop... cu trei secole. Si nu cinta. Razbiul s-a incheiat. Si din ce ati citit, este limpede asta. Dar asta nu inseamna ca nu mai sunt lupte de dus. Azi, maine, cindva...
Prietenii imi ramin alaturi, oricit de strimba sau de dreapta imi este scrierea. Si orice cuvint imi este de folos.
Nu intmplator am ales sa afisez poezia asta, acum, dupa incheierea concursului.
A nu se uita ca in fiecare din noi sunt incercari.

Multam, imi reiau \"stralucirea\" mult asteptata de ceilalti dragi prieteni de aici, din suflet.

Drag,
Ela

ValiN, pentru a nu intelege gresit, precizez ca acest personal are legatura cu prima parte a Nisipurilor Neincastelabile, primul text postat de mine. Si l-am scris ieri, dupa ce am aflat de moartea Papei. Prin urmare, as dori ca ceea ce scriu eu sa nu fie luat fara adresa la vreo persoana de pe site sau din viata mea de zi cu zi.
Multumesc.
Daniela

Pavele, multumesc, este frumusetea ta care se inalta atunci cind simti ce este dincolo de cuvintele mele. Te asteptam, e ceva vreme. :)) Revino cind cuvintele mele cheama.

Drag, Ela

Dalbei:

in ultima unda
apele se trec
peste poduri
tirziu
si imi cheama
iubirile
rasarinde...

Elia

trei corabii aduse de vint
fete din zari rosiatice line
stau si se intreaba in ginduri senine
unde esti lume unde esti... pamint?

Drag voua, ela, ana, catya, multam

Geta, rotund, rotund el in zbor rotea norii facindu-i pamint, ape involburate nascind iar asteptari peste stinci. Multumesc, tare ma bucura ca ti-a plcut asa mult.

Magdalena

Tarmuri uitate, ca si cum Penelopa isi asteapata iubitul migalind la teserea zilelor ascultind muzica valurilor, cea mai sublima harpa. Multumesc Magdalena pentru cum mi-ai ascultat cintecul.

Drag voua, Ela

E ca si cum peretii nu doar ar vorbi, ci si-ar lasa ochiul patrunzindu-ne pina la oase, pina la suflet, pina la prima clipa.
E ca si cum poezia ar fi acest \"cineva\" care \"rastoarna muzica\" si poetul nu ar mai stii daca el este cel ce scrie sau \"osatura timpului\" este cea care il sprijina intru a fi scriere.
Poemul tau este, sub ochii mei desigur, un \"geam albit la timple\", fiindca are un fel de maturitate ce se lasa greu rasturnata de muzica rece a criticii.

Mult drag, Ela

Un pic pe o margine, eu nu ma vreau asa cum m-am imaginat cindva, eu ma descopar asa cum nu mi-am inchipuit vreodata si imi place :) Insa sunt si lucruri, oameni, locuri care ramin ca petale de cale scuturate si atunci inevitabil apare o fel de intstrainare de ei dar si de ceea ce ai trait acolo, cindva cu ei. :) Desigur ca vorbi-vom, mic talmaci, uite ce de ne vorbim. :0

Drag, Ela

De ai facut sotron, apai prinde-te-n joaca, invirte-te, fa pact cu azalee, ea frumoasa nu este, inca mai promite mari si uite, indrazneste se intrebe si aici padurile. Ma bucur ca iti plac intrebarile si ca nu astepti nici macar raspunsuri. Te astept cu drag mai departe.

Alma, o poezie de duminica in iunie, scrisa aporape de padurile sufletelor, cind imparul nu se mai poate face par ci numai in sine ramine intrebind fauritorul de numere pina unde se poate imparti spiritul. Frumos te asterni in intamplari si re-cunoasteri. Sa te re-asterni.

Drag voua, Ela

Miruna, mai bine trec prin \"cratere râse de apă\" decât prin \"mâzga de stele\", căci colbul stelelor îmi stă în ochi râzând acum cu buze-cratere, ad-joc, acolo unde cerul deja se înseninează \"indiferent cum sunt puse frunțile\". :))

Drag, Ela

\"și florile mi-s vise de femeie
sunt iarbă, umplutură de saltele
te-adorm pe flori apoi te vând la iele
pe-un vrej de stele
sunt cheag de lapte, motiv de șoapte
la miez de noapte, buruiană de descântec
în miez de pântec, sunt aur pus în sân\"

Te uita cum esti, de vraji mari, ceresti/te uita craiasa a lumii mireasma/te picura-n aur/si afla-ti tu Faur/iubire sa-ti deie/minune-femeie

Ela

Marlena, te-ai prins în ochiul contempaltiv al icoanelor orientale... numai în dans și mister mai poți trăi acum timp rotind, versuind. Mulțam draga mea pentru că ai intrat pe scena mea, în astă seară îmbrățișez tăcerea... :))

Drag,
Ela