Străină

\"asemenea
ultimelor clipe
ale calei scuturate
pe urma ta\"
Imi aduce aminte intr-un fel de Beauty & the Beast... \"Love me before the last petal fals...\"
\"tot mai puține lucruri cunoscute
despre surâsul meu
tot mai multe lucruri uitate
peste umărul tău\"
Imens trairism al durerilor nevisate, neconcepute...
nu pot comenta mai mult... nu azi...
iarta-ma ela. (poate intr-o zi in care voi putea zambi...)

poem frumos despre insingurare in noaptea asta...
imi sugereaza o instrainare fata de ce-ai simtit inainte, te dor lucrurile uitate peste umar, cauti refugiu in sufletu-ti stingher, parca inima ta s-a risipit precum petalele pe o urma prea adancita...
imi place forma in care l-ai scris, curgerea
drag Anana

Cristian, multam. Momente in viata cind, dupa o metamorfoza, se lasa in tine un sentiment ca ceva s-a peirdut definitiv, iti iei ramas bun de la o perioada din tine, de la petale de viata ce se duc deja. Ani, oameni, locuri, trairi. Fiecare are petalele sale. Surisuri.
Pe mai departe, cu drag.

Anana, curgere a unei cale de suflet, se lasa ele, petalele, cazind, in urma a ceea ce s-a dus. Din mine, din ceilalti, din... Multam pentru finetea cuvintelor, te astept aici, neinstrainata de tine :).

Drag, Ela

.. despre pierderi si instrainari. ciudat cum ne gasim diferiti, dar in fond suntem totusi aceiasi.. revenim cu gandul pe aceleasi poteci cu petale scuturate, semn al melancoliei trecerii timpului, pentru ca ne vrem cum ne imaginam candva. sper ca nu am gresit.
am nevoie sa vorbim.

Un pic pe o margine, eu nu ma vreau asa cum m-am imaginat cindva, eu ma descopar asa cum nu mi-am inchipuit vreodata si imi place :) Insa sunt si lucruri, oameni, locuri care ramin ca petale de cale scuturate si atunci inevitabil apare o fel de intstrainare de ei dar si de ceea ce ai trait acolo, cindva cu ei. :) Desigur ca vorbi-vom, mic talmaci, uite ce de ne vorbim. :0

Drag, Ela

Un cant trist de uitare de lume si singuratate, cu arome patrunzatoare, unite si inmuiate parca intr-un suflet de om bolnav. Insa totul e descoperire si totul e cunostere, caci cine vrea sa ajunga pasare si sa zboare, trebuie mai intai sa invete sa mearga si sa se tarasca, pentru ca mai apoi sa simta splendoarea inaltimilor.

Om bolnav?!?! :)))))
Ei, cred ca asta este o invitatie la a veni acolo pe Dunare, unde mai zburda o caprioara,ca sa ma vezi cit sunt de zdravana si de nazdravana. Nu are voie omul sa mai scrie si de cele amare ale vietii, ca hop, ii pune pe ceilalti pe jar. Nu, Anuta, stai acolo la sevalet si picteaza zimbetul, camasa are azi numai albastru. Si un pic de indigo. Sunt si in poze, \"ad-hoc\", acolo unde nu ai venit sa ma vezi ce risete sanatoase am avut pe scena si dincolo de ea. :)
Ma bucura ca ai trecut si ca nu esti deloc, dar deloc straina de mine. :)

Drag, Ela

Simbolul calei scuturate, care își lasă petalele-sentimente pe cărări de dor ce rămân în amintire și duioșia lină, care curge ușor, tămăduitor, din versuri mi-au plăcut mult!
Ca de fiecare dată te citesc cu mare plăcere!
Cu drag,
Magdalena

Ela, eu nu cred ca te poate instraina cineva sau ceva, cu atat mai mult o intersectie, chiar daca a voastra. te joci cu versul si cu cititorul, avand o dexteritate de invidiat, saracutul de mine... si mai e ceva: nici in cale scuturate nu cred, asa sunt eu...
imi place forma acestui poem dar mesajul a vrut sa ma pacaleasca, nu, tu nu esti singura.
te citesc, cu drag

Eu nu sunt singura care sa se poata instraina, atunci cind ceva din ceea ce a fost nu mai este, cind schimbari au loc si cind te inalti o vreme acolo unde numai lumini sunt. Ma bucura ca iti place jocul meu cu aceste cuvinte, nu e asa simplu cum pare, mai ales ca uneori fiecare cuvint deschide semnificatii, stari, timpuri, trairi, ceva din tine reverberind.
Si, iti vine sa crezi sau nu, e asa de autentica poezioara asta, poate una dintre cele mai autentice postate aici. :)
Citeste-ma asa cum se citesc uneori pietrele.

Drag, Ela

”tot mai puține lucruri cunoscute
tot mai multe lucruri uitate
mă simt stingheră
tot mai ascunsă”

Multa tristete in poezie si poate ... nu numai in poezie. Uneori un pic de insingurare nu strica. Momentul de singuratate poate fi, uneori, magic. Cred ca atunci se nasc poeziile. Poeziile bune. Si poate regasim in acest moment imboldul de a merge mai departe. De a regasi (cauta) intersectiile. Introvertita poezie. Frumoasa invitatie la introspectie. Voi fi in continuare cu ochii (inima) pe poezia ta, dar nu si mut de admiratie, doar pentru banalul motiv ca voi a comenta si a invata.

Imi place sa vad cum cineva poate sa simta solitudinea ca pe un moment inedit de liniste si regasire. Si ca se poate ramine in cuvinte chiar si atunci cind simti ca poti amuti. Caci de invatat, desigur, invatam in fiece secunda despre cele ale vietii taine.
Multam pentru finetea cuvintelor si tacerilor tale.

Drag, Ela