Tăceam

...tacem uneori pentru ca nu stim ce sa spunem,sau pentru ca stim prea bine ce sa spunem...pentru ca ne e frica sau pentru ca avem curaj...insa de cele mai multe ori fara rost.e o durere inauntrul versurilor tale care frange tacerea in cel mai ingenios mod!

Decît vorbe uscate și pale mai bine o tăcere cinstită, ai dreptate. Spațiile albe sau tăcerile de cele mai multe ori grăiesc mai apăsat decît cuvintele.
Bun text. Mai puțin formularea \"...care ar fi trebuit\", poate mergea mai bine ceva gen \"trebuind\"
Cu stimă colegială
Liviu

gasesc aici o poveste a cuvintelor exprimata poetic care impresioneaza prin ritmul interior, insinuant, serpuitor, placut. Observ siguranta poetului care vorbeste despre taceri si cuvinte goale despre oameni ca pasari ce refuza sa se mai miste. Oare odata cu vorbele cu aceste cuvinte a disparut si libertatea si oare aceste cuvinte sunt chiar poezia?
este un text deosebit care merita citit si intors pe toate partile.
te citesc

Textul începe bine, fără justificări inutile.
Cum se întâmplă mai jos, de ex. .:)) „, o tăcere convenabilă o povară comună / o slujbă neîngrijită” si enumerarea ar putea continua, biensur.
Mă nedumeresc prin lipsa lor de animare, versurile următoarelor strofe, ca realizare și identificare cu orice de pe lumea asta.
Vorbești de „sărutul întunecat al norilor”, de „umbrele stelelor” (sic!) și… păsările nu se înduplecă aiurea la cuvinte…!
Tocmai asta-i punctul slab și definitiv; alegorii din vorbe care nasc, volens nolens, atmosferă sau, despre care crezi tu că fac atmosferă și mori daca nu le folosești!
Ne mai găsim luna viitoare când îmi bagă comentariul. Numai bine!

\"Iar noi, păsările, dormeam neînduplecate de cuvinte
și ele, cuvintele, obosite de tăcere, își culcau trupurile sub soare
din care se nășteau alte vorbe, însă mai uscate, pale
căci la un moment dat nimeni nu mai știa cât
și pentru cine de-atâta timp cu toții
tăceam\"

Imi place acest poem scris intr-un crescendo al trairilor, imi da sentimentul unei treceri prin naturi diferite: nopti, paminturi, stele, oameni. Oriunde parca te asezi imbratisezi o tacere interioara, care pare a grai mai adevarat decit orice cuvint. Si indeosebi m-a incintat ultima strofa.
Stii cit de mult imi place scrierea ta, Amelii...

Drag, inca departe, Ela

La următoarea expresie de genul \"Ne mai găsim luna viitoare când îmi bagă comentariul.\" (și ai destule în ultimele tale comentarii) vei primi cartonaș galben. Îți reamintesc:

4.13 nivelul -10 - \"cartonaș galben\" - acordat pentru greșeli repetate și dovadă de rea-voință

* a. - textele introduse nu vor apărea decât în pagina cu lista lui de texte după verificarea unui editor.

Comentariile tale sunt răutăcioase mai ales la adresa editorilor care își acordă voluntar din timpul lor pentru buna desfășurare a site-ului. Ele vor fi aprobate în măsura în care editorii vor avea timp pentru acest lucru.

Mulțumesc pentru înțelegere.

Diana, tacem din prea multa nepricepere ori din teama...ce frumos ai suprins realitatea dincolo de aceste randuri...
Liviu, ma incanata trecerea ta. Am modificat conform parerii tale, dar altfel...multumesc pt sfat si pt aceasta \"stima colegiala\"
Constantin, sunt placut surprinsa ca ma citesti (e reciproc). multumesc pentru steluta.
Ela, multumesc pentru gandurile tale frumoase...astept sa fie \"aproape\":)