Ela Victoria Luca

un portret antihamlet, fiindu-te prin ceea ce se aude, prin sunetele dintr-o sală de așteptare perpetuă - mi-ai amintit de poezia lui Mat :) - regăsindu-te în infans ce ai fost, neregăsindu-te între ce este putred și viața încă întreagă, chiar dacă \"granița este riguros definită\". acțiunile din praf și pulbere sunt nonacțiuni și cred că știi asta nu neapărat din Gellu Naum. sunt acele non-acțiuni care dinamizează. paradoxul fiind inclus. de fapt poezia în sine mizează pe paradox. mi-a plăcut mult și acest autoportret. principal. aștept secundul. :) până atunci, rămânem în pagina principală pentru integritatea ideatică, filonul filo, autoreflectare și poesis fără fisură.

Ela

și despre pierderile din ceilalți, scris în discurs confesiv, iconic, pictural, trimite la reflectare. totul poate fi vizualizat, ca și cum autorul ar fi dorit ca cititorul să privească în el, în sine însuși, totodată, înspre lumea din afară. atât cât mai există.
nu mi-a sunat bine la început \"repezindu-mi_mut\".
remarcabil finalul, puls transmis prin seva arborelui de viață al fiecăruia dintre noi. las pe pag principală, sper să fie bine primit.

Ela

agitație - pt agitatie
erupe un vulcan - pt \"se erupe\"

Cred că acetsa e cel mai bun text al dvs. din cele scrise până acum aici.

aici nu e poezie, e o pagină de gânduri mai degrabă. vă rog reîncadrați
pe viitor, scrieți cu diacritice.

înfloriți, nu infloriți
În mine, nu In mine
înrourate - inrourate
să văd - sa văd
Când - nu cănd - apare de 2 ori
Eu iederă , - a se tăia spațiul dinaintea virgulei
vreodataă - nu vreodata
străluci - nu străluici
decât - nu decăt

vă rog atenție la editarea textului. verificați înainte de a posta. mulțumesc.

în timpul - vers 3

Bun venit pe site.
Vă rugăm să citiți secțiunea \"reguli\" de pe pagina principală a site-ului. Vă rugăm să vă scrieți nume și prenume, așa cum este indicat în regulament.
Succes.

marea e singura căreia îi permit să îmi fure cu totul și lumina, și cele o mie de zile, și auriul absențelor-prezenelor, să mă ducă oriunde, cât mai departe. În okeanos.

Ela

da, rafinament, lejeritate în trecerea dintr-un registru în altul, imagistică, scenografie, dialog bine susținut, portret en negatif, le chat noir nu te lasă în superstiții. m-am tot întrebat de ce coloristica negru-galben dar e alegerea autoarei. și m-am întrebat dacă nu cumva e rue de la fontaine, dar nu țin neapărat să fie conform cu realitatea. aici e poezie, da, ciar e poezie. invită la imaginar, la fabulos, la real, la promenade, la dans chiar. și denotă un narcisism bine temperat în final. mereu două planuri, mereu o dublă oglindire. Amelie acum se lasă văzută, a lăsat deoparte alte imago-uri, rămâne ea, compune, nu se mai descompune prismatic. bun. primește semnul meu, înainte de a închide seara.

Ela

nu pot spune mai mult decât că acest soare mărunt - despre care scriam azi - văd că te-a ghidat și pe tine spre a te revolta pe moarte, pe zei, pe \"uterul profetic\", pe viața asta ca o teamă, o teamă că nu te mai recunoști după ce treci peste al 15-lea eon. Cumva din alt unghi, rămâi spre des-compunere și re-compunere in integrum. Dacă ai fi scris poezie, crede-mă că te-aș fi rugat să o colăm pe \"dumnezeu din soarele mărunt\", fiindcă se îmbină și ar fi format un triptic despre moartea de dincolo de zei.

Ela

Alina, te rugăm nu mai posta mai mult de 2-3 texte pe zi. mulțumim

Este încadrarea autorului.

Autorul a încadrat așa. :)

Îngădui, dacă din jocul tău cosițele se fac flacără peste toamnă și se coc așa castanele sub ochii strângătorilor de strugure. Mulțam pt joc.


Ela

am scris simultan. fiindcă... \"joia mor fluturii\". :) mai mult rămâne nespus. mulțam.

Ted, mirarea mea este să fiu descoperită acum, acum după ce m-am desfășurat din interspații și respir pentru a mă duce tot mai departe, acolo unde cuvintele nu dorm, ci nasc sunete-prunci, pentru ca ei să vegheze somnul celui atins de umbră. Mulțumesc, interpretarea ta este din minele meu înverbind latența. :)

Danielă, pe urmele celui deschizător de cuvinte, m-ai găsit aici ghemuită, ferită până acum, timp de o lună aproape, de ochiul pândalnic al lumii. Mă ia așa, eu risipitoarea de nisipuri tăcute.

Ela

Aici, da, aici a avut loc o trecere pirn cercul absenței, cumva ca în \"pieta în auriu major\", aici totul se învârte într-un igluu de lumină, o izolare în departe tot mai departe, pentru a reveni într-un număr de roșu în calendar, care se face piatră, prețioasă, de suflet. Mulțumesc, Eul acesta își caută încă esențele.

Ela

Mulțumesc, e într-adevăr un vals aici, un vals pe scena dintre viață și moarte. Tot mai departe, în lumini rubinii.


Ela

\"o flacără în vid\" este esența vieții, este esența Ființării. iar oricine ascultă Cuvântul, oricine este la masa unei cine tainice, se găsește pe sine în Sine.
recomand spre citire, într-adevăr o poezie în care simbolistica nu te respinge, ci oferă liricului matcă spre hermeneutică. totul este bine gândit, bine lucrat, bine rostit. sper să placă și altor cititori.

Ela

să te aperi. de tine să te aperi. fiindcă atunci când apa ce te purifică îți atinge totul, totul în tine, fiecare interstițiu de suflet, și pereții dinlăuntru se umezesc până când capătă flori de mucegai. când totul pare că se surpă la fiecare atingere, când șuvițele de păr trebuiesc rând pe rând tăiate pentru a elibera privirea, pentru a face rotundul vizibil, rotundul din frunte, când totul devine prea fragil pentru a putea fi susținut de lumină, hăul dintâi din cele treisprezece, se deschide la fiecare acțiune din afară sau dinăuntru, la fiecare mișcare a ta din tine, a lor din afară. oamenii, praful, varul, totul e șters aparent, fiindcă deși ștergi în afară, ei rămân acolo, în tine. și zgârie pielea, și apar \"lăcustele\", și sfâșie învelișurile sufletului, unul după altul. singura de neatins este \"memoria sfântă a mamei\". singurul punct luminos care face ca prăbușirea să nu se întâmple \"în pustiul acesta\" unde \"se umblă gol și rece\".
vasul purtat în mână - cana - este singurul care conține, singurul obiect pentru mai departe. fluidul din el e vital.
renunțarea la ceva din tine este un sacrum facere, aici, în această poezie-portret. esențializat până la alb subtil, coerent și cumva transparent, cu o structură minimală - 9 versuri, nici 9 nu e întâmplător dată fiind legătura mamă-fiică din v3 și v4 -, coerent fără fisură, scris cu luciditate și migală, e un poem-diamant. Diamant fiindcă rămâne în timp, rămâne prețios.
Frumos, Adina.

Ela