Vedenia

Adevarul este ca as fi preferat sa tac si sa nu las semne pe pagina ta.
Motivul pentru care am poposit, indraznind sa te comentez, a fost tacerea.
Pe mine chiar ma doare cand descopar un text bun, ignorat, si tot felul de mizerii osanate.
Pentru ca saraca cu duhul cum sunt-cred in Bine, Frumos si Adevar si mi-a propus sa faca PR pentru ceea ce merita si sa demasc brandurile fatarnice:)

\"o flacără în vid\" este esența vieții, este esența Ființării. iar oricine ascultă Cuvântul, oricine este la masa unei cine tainice, se găsește pe sine în Sine.
recomand spre citire, într-adevăr o poezie în care simbolistica nu te respinge, ci oferă liricului matcă spre hermeneutică. totul este bine gândit, bine lucrat, bine rostit. sper să placă și altor cititori.

Ela

Înăuntru slava Împăratului,
înăuntru bucuria Ospățului,
strălucirea veșmintelor, mireasma Chipului.

Este o strofa care sustine discursul poetic, facand legatura, dar, atenteaza la valoarea poeziei ca entitate literara.

PS: Ar trebui sa vin si cu o erata, dar ma multumesc sa-mi cer scuze si te rog pe tine sa pui/scoti virgulele ratacite.

Vă mulțumesc pentru osteneala de a citi și de a așterne o apreciere. Trebuie să mărturisesc că acest poem are ca sursă de inspirație viziunea Sfântului Nifon al Constanțianei.
Carmen: Mulțumesc încă o dată pentru osteneală și ajutor. Aș lăsa (așa văd eu deocamdată, o să mai mai reflectez) versurile indicate de tine din miezul poeziei, așa ca un sigiliu iconic, iar dpdv al valorii literare, ca o sfărâmare a unui colț al inimii-cubului :)
Ela: mulțumesc pentru apreciere și pentru cuvintele tale despre Cuvânt, Cină, regăsirea de sine prin Chipul divin pecetluit în sine și prin împărtășirea interpersonală cu Dumnezeu Cel dincolo de sine.

\"Lumea se făcuse o barcă
cu miriade de supape și fiecare
era o inimă de om.\"

o Suflare a risipit de pe lucruri umbrele insa nu din om
nu din lume ...pentru ca lumea este doar o barca in care
sunt purtate inimile oamenilor sufletele lor... lumea nu se
carmuieste prin sine...noi suntem doar oile... supapele de
inimi... incoto... vom intreba si cine va tine carma... ne lasam in grija Domnului insa Cezarul cu el ce o sa facem?...

\"Înăuntru slava Împăratului,
înăuntru bucuria Ospățului,
strălucirea veșmintelor, mireasma Chipului.\"

si fiecare era o inima da om. pai nu toti suntem si acum asta? si bla bla bla. n-am prea priceput \"vedenia\". cumva descrierea raiului? n-o poate nimeni face. crezi ca se va bea vin in rai? :)) cine/ce este rana refuzului crescut?
domnul sa ne-ajute s-ajunjem cu totii in rai!

uln: este vorba despre o dezvelire evident învăluită, în ghicitură. Apocalipsă înseamnă în greacă descoperire. Însă acuma chiar și într-o vedenie nu vedem decât frânturi, irizări ale ceea ce va să fie, cu sens de reper iconic. Istoria presupune desfășurarea (cu accidentele ei) răspunsului de creație față de actul creator divin și înscrierea ființei create în dialogul iubirii Sfintei Treimi.
speranța: ai dreptate, e și pentru acuma, și o parte din acest poem pleacă de la o vedenie a unui sfânt, nu o descriere \"științifică\" verificabilă instrumental a raiului. Amin, să ne vedem la rai!


Recomand legat de aceasta ca o lucrare de marcă lucrarea \"Chivotele lui Petru Rareș și modelul lor ceresc\" de Sorin Dumitrescu, care a primit aprecieri elogioase din partea lui Andrei Pleșu.

Inainte de a formula rugamintea trebuie sa punctez curajul de a lasa \"un sigiliu iconic si sfarmarea coltului din inima cubului.\"
Stii intotdeauna mi-a placut obiceiul evreilor de a lasa un perete nezugravit, pentru ca nu poti sa locuiesti intr-o casa perfect restaurata, inainte de restaurarea imparatiei lui Dumnezeu.
Cat despre Sfantul Nifon al Constantei, te rog sa ai bunatatea si sa ne prezinti pe surt viziunea.
Daca imi dai si un link, ventual bibliografie, multumesc anticipat.

Carmen Mihaela Visalon se uita prea mult la codul da vinci, ea gaseste intotdeauna explicatii mirobolante vis a vis de texte

Textul are limbi de clopot, deja mult prea uzitat pana la gradul de derizoriu, iar la faza cu supapele, sincer, de ce trebuie sa invoci descriptivul in loc sa-l lasi pe cititor sa deduca singur ca de fapt inimile sunt supape? Ii dai mura in gura prin acea descriere prozaica

Iar, flacara in vid nici macar nu exista, daramite sa geama prin efectul suprarealistic, cred ca trebuie sa existe un sambure de adevar cand construiesti o asemenea imagine, o imagine pe care eu ti-o demontez pe loc aici si acum.

Cu tot respectul pe care il port fata de autor, nu ii dau nota de trecere la acest poem, imaginile sunt trase de par, chiar daca este un palimpsest biblic, el ca autor trebuie sa clarifice imaginea in fata cititorului si nu Carmen cu un comentariu ca in dex pentru care ii dau nota 4 cu indulgenta.

Nu de alta dar sunt oameni docti pe acilea care s-ar simti jigniti de explicatiile ca la gradinita ale unor chestii arhicunoascute. Un comentariu trebuie sa evidentieze elementele specifice care dau valoare unui poem si nu trebuie sa vina ca o traducere pt cititor, ca o cheie.
Prea multa teorie si prea putin fior poetic, dragii mei.

Nu vad ce anume te-a suparat si de ce ai facut comentariu la comentariu fara sa citesti comentariul si raspunsurile la comenatariu:)
Esti cumva purtatorul de cuvant al doctilor siteului care
s-au simtit vexati de explicatiile mele mirobolante.
Adevarul este ca poet fiind si nu semnatar de carte, eu develope extul la nivel intuitiv.
Intuitia mi-am exersat-o studiind simbolurile.
Din cand in cand mai arunc un ochi si pe dex:
PALIMPSÉST ~e n. Pergament sau papirus de pe care a fost șters textul inițial pentru a fi scris un text nou și pe care se mai pot vedea urmele celui vechi. /<fr. palimpseste
Duminica frumoasa:)

developez textul

teotim, te-am reîntâlnit. vedenia ta este, după privirea mea, una impregnată de o anumită erudiție - mă bucur că n-o desemnezi viziune. lăsând faptul că ea e definitiv apocrifă -:)- prin erudiția sa nu înțeleg în primul rând trimiterile la imaginile și simbolurile teologice, ci o referențialitate prin excelență închisă într-un tip de semnificare pe care l-aș numi, poate oarecum impropriu, teologic. fiind închidere la nivelul sensului, sunt sesizabile și efectele, printre care simțul meu profan ar aminti imaginile-clișeu și alterarea liricului. acum, offtopic sau nu, credința este dincoace sau dincolo de erudiție, precum bine știi, iar inspirația dintr-o viziune nu e neapărat la rândul ei o viziune. m-aș putea pierde în descifrarea sau savurarea simbolisticii, dar aerul textului nu mă lasă.
partea bună e că s-ar putea să fie vina mea :)

carmen: este vorba despre viziunea asupra Infricosatei Judecăți a Sf. Ierarh Nifon, Episcopul Cetății Constanțianei din Egipt, sec. al IV-lea. Am dat deja ca bibliografie lucrarea lui Sorin Dumitrescu \"Chivotele lui Petru Rareș și modelul lor ceresc\", Ed. Anastasia, București, 2001, în care este prezentată atât vedenia cât și imagini dintr-un program iconografic ce o desfășoară. O altă carte de referință este \"Un episcop-ascet\", Ed. Episcopiei Romanului, 1994. Istorisirea vieții Cuviosului se poate consulta în Viețile Sfinților pe decembrie, ziua a 23-a, Ed. Ep. Romanului și Hușilor, 1993. Vedenia descrie cum \"se trage tăria cerului ca o perdea\", apoi
\"apariția Domnului nostru Iisus Hristos în slavă\", convorbirea pregătitoare a Domnului cu Arhanghelul Mihail despre Judecată, cărțile despre istoria veacurilor, despre Sfânta Treime cea mai dinainte de veci, facerea lumii prin Fiul, crearea omului ca chip al nevăzutului Dumnezeu, căderea omului și uciderea lui Abel, descrierea cetelor îngerești, trâmbițarea lor, venirea Judecătorului pe nori, învierea morților și răpirea drepților în văzduh întru întâmpinarea Domnului, cuvântul către cei de-a dreapta și către cei de-a stânga, trecerea tuturor prin foc ca să fie încercate lucrurile lor, părtășia Domnului cu sfinții Săi înăuntrul locașului slavei, descrierea Maicii Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul de-a dreapta și de-a stânga lui Hristos, descoperirea Tatălui, împărtășirea sfinților
cu Trupul și Sângele Domnului, cântările, lumina, mireasma, jocul, bucuria Ospățului. Un link referitor la viața Sfântului este http://members.tripod.com/~PaginiOrtodoxe/vsdec/12-23-sf_ierarh_nifon.html

Sublim&infricosator.

ionuț: comul tău îmi întărește părerea că nu e întotdeauna suficient să lași pe cititor să deducă singur. În primul rând, nu mai decupa din context, știi doar că o expresie relativ circulată folosită într-un context mai puțin circulat, poate fi revalorificată, capătând o încărcătură nouă. Așadar, expresiile în poezie au valoare de iradiere contextuală. În al doilea rând, poezia cu conținut religios nu se supune acelorași principii ermineutice ca poezia modernă, fără a pierde din rigoarea specifică. „Noul” și „vagul” participă, sunt dozate, perspectivate și degustate într-o altă măsură sau concentrație în cadrul întregului „iconic”, avem deci alte „canoane” artistice. Chestia cu supapele mi se pare că merge, că e ok, pe de o parte nu cred că linkul deductiv se conturează ca evident, pe de altă parte am intenționat o structură introductivă de o anume claritate lenticulară și consistență onirică, ca un coridor în trecerea spre vedenie. Prozaismul invocat nu îmi pare că supără tocmai din cauza scurteței coridorului. Observația că „flacăra în vid nu există”, mi se pare de un literalism anacronic, lipsită de simț liric, intuitiv și hermeneutic, aici ar fi trebuit poate o prozaică notă de subsol special pentru tine :) Adineauri ziceai să nu dau mură în gură, și acuma văd că trebuie să dau mură în gură… cum vine asta? hai că nu e greu, cercetează complexele de semnificații ale cuvântului “flacără” și ale cuvântului “vid”, conjugă-le în web-ul semantic al alcătuirii vedeniei, e un exercițiu interesant care te va ajuta, chiar nu vreau să îți dau mură în gură. Dacă tu ai făcut la grădiniță teologia, nu ai vrea să îmi dai meditații la distanță și mie? Hai măi Ionuț, fii serios, să știi că țin la tine și chiar te apreciez foarte mult, dar nu te mai grăbi cu comentatul și cască bine ochii să mergi asigurat în locuri pe care încă nu le stăpânești. Apreciez foarte mult faptul că faci comentarii fruste, fără menajamente, și nu cauți să gâdili orgoliul nimănui, ci să-l ajuți să crească. Eu mă folosesc de așa ceva și sunt recunoscător, simt că trăiesc. Sunt absolut convins de sincerele tale intenții și deși nu sunt mulțumit de valoarea comului tău, care alunecă la suprafață și nu mușcă din poem, totuși mă folosește, fiindcă am prilejul să schimb sau să adâncesc înțelegerea asupra unor lucruri privitoare la relația dintre formă și conținut, și să remedies treptat părțile slabe în genere, te mai aștept oricând cu drag.

george: Mă bucur de revedere. Fără legătură f. directă cu poezia de mai sus, legat de ideea de \"clișeu\", mi se pare un clișeu \"problematic\", o inadecvată judecare a unui domeniu cu criteriile altui domeniu, ideea că o artă de tip iconografic sau icoana e un \"clișeu\", că iconografia nu e artă. Nu spun că tu ai fi afirmat așa ceva, dar vreau să pun în atenție acest fapt.
Mă duce cu gândul la ispita despre care atenționa un filosof, care remarca faptul că un anume domeniu ridică pretenția, încearcă să devină totalizator, insinuează a cuprinde toate celelalte domenii și chiar realitatea, evenimentul concret, ființa-în act. În fapt, domeniul ca obiectificare a conținuturilor nu poate să cuprindă viul conștiinței, ci dezvoltă propriile legi imanente. Singura priză cuprinzătoare asupra unui conținut este aducerea, deschiderea și actualizarea lui în contextul evenimențial concret al dialogului între conștiințe.

...vedenia asta m-a incurcat putin, norocul meu (al inorogului) a fost ca, poetic vorbind de data aceasta, nu mi-a spus nimic si uite-asa am rasuflat usurat, ca un nevolnic ce sunt.

Florin, primul impact al poeziei in sine conteaza mai mult. Eu nu te atac pentru ca tu sa te aperi. Sunt si autor de poezie, sunt si cititor, iti comentez din aceasta prisma. In primul rand cred ca iti reduci numarul de cititori prin aceste poezii criptate. O poema trebuie sa curga si trebuie sa transmita. O poema nu este o demonstratie de logica, de inteligenta. La o analiza microscopica, fiecare chestie a ta poate sa ramana in picioare, dar care este impactul pentru cititor, cum rezoneaza el cu textul in sine la prima citire? Textul trebuie sa fie curat, imaginea clara, cuvintele cat mai simpe cu putinta dar incarcate de cat mai mult emotional, astfel incat sa cantareasca enorm si sa-i asigure o valoare de context si sa nu se evidentieze prin aceleasi limbi de foc si flacari in vid, repet, inadecvate.
La fel cum iti citesc textul repede, la fel ti-l si comentez, trebuie sa-ti dea asta de gandit de la cititor, el poate parea superficial, dar vezi tu, feelingul poetic se simte din prima iar aici nu ai. Poezia trebuie sa vina ca o reclama pentru continut, sa te atraga din prima si dupa aia sa o savurezi si a doua, treia, zecea oara.
Si nu cred ca trebuie sa-mi dai lectii de conjugare sau alt gen, la o parere sincera si nu la un comentariu frust cum zici tu acolo, ai putea lua de ceea ce ai nevoie, iti poate ajuta. Felul in care iti aperi poemul, ma face sa cred ca iti consideri poezia fara bresa.

ionuț: mă interesează părerea ta, și dacă citești bine comurile de mai sus nu mi-am apărat neapărat poezia, ci în continuare consider modul în care tu abordezi critica literară mi se pare irelevant, superficial. De ce? Am arătat mai sus. Dacă suntem aici la Atelier e bine să ne îmbunătățim și modul de a face critică, nu numai pe cel de a face poezie, asta am vrut să spun. Deci m-am folosit de ce ai spus, dar în mod indirect. Intervenția ta nu a fost întâmplătoare sau zadarnică, stai liniștit.
andu: ca de obicei, valoarea comului tău e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Mai bine spui că nu îți place, fără pretenții de obiectivitate și nu am de ce să mă supăr, mă interesează părerea ta. Ești binevenit oricum.

apropo de \"flacără-n vid\", mi se pare interesantă ca o temă de cercetare spre lărgirea orizontului studierea principiului contradicției în artă.