Maidanul

1 min lectură·25 august 2006

Mediu

Culegem noaptea din maidanul înflorit,

pământul își face inel din brațele noastre,

ne sprijinim de colțul tăcerii pleoapele

înfiorați ca un copil ce descoperă un ascunziș sigur.

Lacrimile picură înlăuntru, ne topesc nesomnul,

împăturim norii și-i ascundem în inimi siameze,

lipiți în Hristos ne furișăm fiecare în celălalt

ca într-un leagăn peste tristeți înluminate.

Sub ochi nedesfăcuți, gândul se desprinde

ca un mădular ros de lepră sau ca o frunză străvezie.

023.633

Despre aceasta lucrare

Autor: florin caragiu
Tip: Poezie
Cuvinte: 71
Citire: 1 min
Versuri: 10
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

florin caragiu. “Maidanul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/200383/maidanul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ȘC

ȘC ștefan ciobanu✓25 aug. 2006

văd o dezumanizare care se refugiază \'în inimi siameze\'pentru o salvare finală.mai văd și nonsesnul lumii prin ochii nedesfăcuți și mădularul ros de lepră.
numai bine

FC florin caragiu✓25 aug. 2006

mulțumesc de semn. Interesant că eu o gândisem ca pe o poveste de iubire în \"maidanul\" vieții. Desprinderea gândului exprimă într-adevăr suferința, boala și perisabilitatea dar și străveziul de dincolo de gând gata să desfacă mugurii conștiinței iubitoare.