Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
@ela-victoria-luca
Poezie

portret de familie

1 min lectură·
Mediu
mama îmi arată o vitrină cu obiecte stranii
- văd limpede cum se preling mâinile peste tot -
obiectele par morți care umblă cuminți printre noi
traversează spații indigo le conturez în cărbune
mă tem să nu cad în prăpastia din stânga mea
și uite străine uite cum păsări mor în ochii mamei
cum licorne își pierd saltul
ea crede că e firesc
așa se întâmplă când nu mai ai margini pe lume
să te poți sprijini măcar de copilul plâns
neliniștite obiectele se adună
se strâng unele într-altele se amestecă
decorul se schimbă eu ies din el ca dintr-un pântec alb
bustul acela de mătase e mama împietrită
pe o plăcuță spartă scrie alungit
descoperă-mă tu acolo unde oamenii nu ajung
eu trec prin vitrină ating prăpastia pe dinăuntru
mângâi păsările pe urmă licorna
și în ultima clipă ating inelarul mamei
pe deasupra mea trece un bărbat subțiat de lumină
e tata din vremea când nu era pământiu
053432
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
159
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “portret de familie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/200386/portret-de-familie

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cristina-rusuCR
Cristina Rusu
un poem plin de lumina. tablouri deschise, inalte dar si trairi adanci, caderi in prapastiile sufletului. o viziune noua de acasa cu versuri incarcate de stranii apropieri dar si stranii despartiri. foarte frumos si cald. cu drag, bia
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Mulțumesc, în portretul acesta sunt și tușe de negru, și tușe de auriu. Și multă, atât de multă tăcere îngropată. Mulțumesc.
0
@iakab-cornelia-claudiaIC
Iakab Cornelia Claudia
nefericirea adunată în cuvinte răstoarnă lumea cu susul în jos și pare o prăpastie. imaginile astea atăt de frumoase în straniul lor, atât de profunde, cine știe câți copii le-au fără să le vadă, doar le-au simțit. nu știu ce e cu mine, dar mi-e jenă să afirm ce frumos e atunci când e trist, parcă m-aș bucura de existența trăirilor apăsătoare.
0
@iakab-cornelia-claudiaIC
Iakab Cornelia Claudia
le-au trecut fără să le vadă
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Nimic nu ne face să descoperim chipul frumos al tristeții. Chiar dacă pentru asta trecem prin neîndurare. Copii, văd, dar adesea preferă să rămână cu ochii închiși, să se apere. Unii însă trăiesc și văd viața fără anestezie și fără cecitate. Mulțumesc pt semn.

Ela
0