Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ea când adoarme cuvântul

1 min lectură·
Mediu
când nu mai suporta lumea
ea se făcea ghem
plângea simplu ca prima oară
uita să închidă ușile
uita să toarne cenușă în mare
uita până și numele ei
joia își lua numele mamei
oricum nu mai avea importanță
în poezie
nici ghemul nu se desfiră
nici numele nu poartă omul
nici cuvântul nu are chip
de aceea ea scria încet și rar
fără să se clintească
fără să se uite în oglindă
își amintea o iubire sau alta
își amintea cum se naște vântul
cum numai începutul are sens
știa doar să aștepte
scria apăsat
și cu genunchii strânși
nu își ridica umbra din pagină
nu își închidea ochiul
nici noaptea
după fiecare poezie
bea câte un pahar de apă
să poată scrie despre dragoste
fără anestezie
și fără urme definitive
094.549
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
132
Citire
1 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “ea când adoarme cuvântul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/195994/ea-cand-adoarme-cuvantul

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

UAUln Aron Alex
Un poem care curge din sine spre iubire ... o iubire navalnica \"de aceea ea scria încet și rar
fără să se clintească
fără să se uite în oglindă\"
........................

\"scria apăsat
și cu genunchii strânși
nu își ridica umbra din pagină
nu își închidea ochiul
nici noaptea\"

da, iubirea si poezia cautandu-se respirandu-se... si chinul
chinul de a scrie... drag Uln
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Ea când adoarme cuvântul, ascultă spiritul său, dinspre iubire sau poate mai sus. Mulțumesc pentru căutare de fină vibrație.

Ela
0
@ioan-titianITIoan Tițian
Titlul poeziei este o poezie...

\"ea când adoarme cuvântul \"

0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Mulțumesc, dacă simți poezia încă din câteva cuvinte din titlu, pentru mine este deja prea mult. (Scuze pt întârziere, acum am văzut comentariul tău.)
0
Distincție acordată
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
se psune că visul oricărei celule este este să devină două celule...; iată-te, așadar, ghemuită între cei doi poli existențiali - realitatea și aspirația - într-un echilibru pe care numai înverbirea (dacă îmi permiți), cumpănirea întru cuvânt ți-l poate oferi - definitiv sau iluzoriu; desăvârșirea, prin urmare, suspusă timpului, se descompune; e nevoie de evocarea \"primului plâns\", de încremenirea într-o ipostază a unui fetus acustic, o stare de spirit unică, privilegiată, pe care numai setea, setea de sine o poate, periodic, întrerupe, cum inspirat concluzionezi, \"fără anestezie și fără urme definitive\".

cu drag,
0
Ela, in seara asta nu-ti pot comenta mai mult, decat atat:
poezia asta parca e scrisa din mine.
pentru mine.
o cititoare oarecare.

cred ca asta e menirea unei poezii: sa se gaseasca, sa se regaseasca, sa se adune si sa se imprastie in cat mai multe suflete.
multumesc.
0
@monica-manolachiMMMonica Manolachi
am observat că ziua de joi se găsește în mai multe poezii de-ale tale.

are o semnificație anume pentru tine?

de ce nu luni? de ce nu marți?
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Ted, mirarea mea este să fiu descoperită acum, acum după ce m-am desfășurat din interspații și respir pentru a mă duce tot mai departe, acolo unde cuvintele nu dorm, ci nasc sunete-prunci, pentru ca ei să vegheze somnul celui atins de umbră. Mulțumesc, interpretarea ta este din minele meu înverbind latența. :)

Danielă, pe urmele celui deschizător de cuvinte, m-ai găsit aici ghemuită, ferită până acum, timp de o lună aproape, de ochiul pândalnic al lumii. Mă ia așa, eu risipitoarea de nisipuri tăcute.

Ela
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
am scris simultan. fiindcă... \"joia mor fluturii\". :) mai mult rămâne nespus. mulțam.
0