something happens my lord

m-am vazut ieri cu thanatos(care nu seamana deloc cu brad pitt) intunecatul s-a asezat langa mine pe scaun(eram in troleu) si vazandu-ma crispat mi-a spus sa fiu fericit sa nu-mi fac probleme oricum viata merita savurata...mi-a mai zis ca eternitatea nu e chiar asa de lunga din moment ce se pierde simtul temporalitatii si ca toate lucrurile pe care le fac acum vor avea repercursiuni pe viitor...a coborat in statie vis-a-vis de facultatea de agronomie,zicea ca are ceva treaba...am ajuns acasa si am inceput sa-mi pun probleme,dupa cateva minute am adormit...m-am trezit azi alt om...sunt mai bine,radiez,incep sa simt viata dintr-o alta perspectiva,una luminoasa,ce sa zic ma ajutat mult si faptul ca am trecut pe aici,o sa mai revin...

Ela, cât de minunate sunt cele nouă cercuri din jurul pântecului tău; cele \"nouă gratii de argint\" s-au prelins la mine în suflet. În somn, Ochiul meu nu se mai deschide...
Am să stau și am să îngenunchez cu mirare lânga \"minunea cea mai simplă\" a cuvintelor tale.
Și am să plâng.

cu drag,
Claudia Radu

Mulțumesc pentru rezonanță. În plus, din ce am citit în pagina ta, ai o anumită călătorie literară, de aceea percepția ta este cumva de connaisseur. Te mai aștept.

Ela

Dragă Ela, scriam azi de el sau ea, fericit, fericită. tu ai vizualizat continuarea cu gratii, eu am refuzat-o ... Curajul ti-l dă Întâmplătorul să scrii despre pierderea fericirii? Sau scrisul e compensație? Întrebări retorice doar...

O să zâmbești, așa ca atunci când \"erai fericită\" fiindcă în timp ce postam acest text mă întrebam când și dacă Alina Manole va citi sau va lăsa semn. Desigur, am rămas o secundă uimită să văd apărând Alina Manole, numele, chiar dacă persoana e diferită.
Alina, o să zâmbești iar: acest poem nu este despre fericire sau nefericire, așa pare la suprafață. Și, dacă ar fi să vorbim despre pierderea fericirii, mai pot spune că nu prin scriere se compensează, cel mult se sublimează durerea de a pierde. :)
Mulțumesc pentru întrebări, tu scrie despre fericire, eu eliberam o întâmplare. A altcuiva. :)

Ela

Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se îndeplinească. :))

Semn, pentru \"Întâmplătorul\" și acest studiu \"dublu orb\" al poeziei.
Fericire sau nu, bine sau nu, există doar pentru că noi le-am dat un nume. Ele există independent de noi. Sunt ori iluzii, ori năruiri pentru desăvârșirea echilibrului.

Și... Alina și cu mine nu suntem chiar diferite, că suntem rude. :)

Behind the silence. Întâmplătorul și dublul orb, ai luat cheițele - știu că ai mai văzut și altele - și ai apărut. Ce întâmplare alinată, dublul nume înrudit. Acum, fiindcă știi cum sunt gratiile de argint, presează câteva clipiri. :) să vezi mai departele, cel neîntâmplător. Sau cum i-o fi numele dat de noi. :)

Ela

Ni că intră mai apoi comentariul tău. :) O, tare simpatică întruchiparea și punerea în scenă a lui Thanatos, mai că îți vine să tot dansezi cu el. Deși, dacă mi-ar fi dat să aleg, nu aș alege Brad Pitt. Am alte preferințe, încă nu le dezvălui. :) Și dacă preumblai așa rătăcitor și te-ai oprit aici bine fiindu-ți acum, e semn că ai mai eliberat din păsări. :) Mulțam de trecere.

Ela

trecui pe la tine si imi amintisem ca trebuie sa presez cateva perle, sa amestec praful cu seva unui maslin si sa lipesc diminetile pana la adoratie; nu mai am timp sa privesc spre cealalta fereastra...am intalnire cu Agape...
Gand bun!

Eu cred ca zborul in ochii pasarilor eliberate devreme trebuie sa fie placut si folositor. Daca finalul este rotund, pasarile se intorc de unde au plecat, dar nu intocmai, ci cu noi generatii mai intelepte. Chiar daca le asteapta gratii, pana la urma, singure sau cu putin noroc,
iarasi se vor elibera.

După ce bei din cupa agapelor, amintește-mi să șterg de praf ultimul ceas de fildeș trăit. Mulțumesc, Di.

Zamfir, trebuie să recunosc că felul în care ai desprins circularitatea temporală, continuitatea existenței și mereu începutul mă face să topesc argintul. Mulțumesc. :)

Ela

pe valurile timpului, presăm perlele sub calcâiul Întâmplătorului in pas de dans cu moartea, mă încălzesc pe aripile pasarilor...ce zboară într-o colivie cu nouă gratii de argint..ce mică e fericirea mea și trecătoare..până la urmă tot voi pluti pe umărul lui Thanatos.


Ela, de ce dublu orb?de c e doar dublu? e atat orbețe in jurul nostru..atât de putin putem vedea si simti..de c e doar dublu?

cu drag
erika :-*

Ela, ti-am scris 2 comm si prima data a disparut si apoi am primit mesajul acesta
Comentariul tău NU A FOST înregistrat.
Ești rugat să completezi toate câmpurile obligatorii (marcate cu *).

\"la fereastra cealaltă
nu se mai vede fericirea
sunt nouă gratii de argint

sau poate e doar un dublu orb\"

intotdeauna la marginea lacrimilor, Ela, nu stiu cum reusesti.
altceva ce pot sa mai zic, a spus erika si pentru noi.. toti.. membrii agonia :))
cu drag,

Erika, te rog să nu mai dai refresh paginii după ce ai trimis un comentariu. Orice refresh mai trimite o dată comentariul.

Erika, nu știu de ce dublul orb, adică nu știu care sens ar fi îndeajuns de larg pentru a cuprinde sentimentul ducerii. Mulțumesc și am înțeles.
Ionuț, nu știu cum reușesc să ajung la marginea lacrimii și nu în lacrimă, cred că uneori îmi dau seama că a sta în lacrimă nu îți mai permite să respiri mai mult de 5 minute. și tare iubesc viața. Mulțumesc.
Paul, mulțam fain.

Ela

Zborul tau in ochiul pasarii ma face sa inteleg de ce tu poti face mereu rotund finalul. Si chiar de nu se mai vede fericirea, stii ca de undeva va sosi (Cand eram mica puneam zahar pe pervaz sa-mi aduca barza frati). Lipeste diminetile pana la adoratie, Ela.

Nu știu cum, dar cred că ori diminețile nu se mai vor lipite, ca să respire și ele într-un spațiu propriu, ori vine așa câte un bici dinspre nord care te face să ștergi adorația de pe fața ferestrelor. Nu, nu Godot. :)
Mulțam, Ramona, îmi amintești că uneori și-un fir de iarbă e mai rotund decât cel care alege să fie \"dublu orb\".

Ela