Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
@ela-victoria-luca
Poezie

staccato pentru o iluzie

1 min lectură·
Mediu
cât de ușor înșală cuvintele
în dansul lor
privești mereu cu ochiul strâmb
nu poți vedea albul
nu poți cânta o singură partitură
între mine și tine
alegi să vezi doar iluzia de a fi
sârma aceea pe care calc
fără să știu
în ce spini voi pica
atunci când nimic nu va fi așternut
să-mi amortizeze durerea
nu mai am demult nevoie de anestezie
simt până la nefiind
această injustă biciuire cu vorbe
fiindcă e un tigru mereu
rostogolit prin cercuri de foc
și niciun clovn nu mai râde
la ultima reprezentație
acum îți las jumătate din firul
care mă înălța spre dragoste
și plec în staccato pentru o iluzie
064929
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
111
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “staccato pentru o iluzie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/167281/staccato-pentru-o-iluzie

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-robeaMR
Mihai Robea
Tulburator poem, ca tot ceea ce scrieti Ela, ramin in prag,
aromele puternice pot imbata pe oricine, sau si mai rau
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Mulțumesc pentru ascultare acestui mers sacadat între realitate și iluzie. Dacă te-a tulburat, înseamnă că știi ce înseamnă. Te rog, spune Ela, simplu, fără pluralul de politețe. Așa sunt aici.

Ela
0
@mihai-leoveanuML
Distincție acordată
Mihai Leoveanu✓
Mi-aduc aminte de sârma din Piața Sf. Spiridon... Totdeauna se va găsi un clovn care va râde cu sau printre lacrimi. Complicată e, uneori, mașinăria asta de viață, când nu mai știi ce fire-s și ce legături, de te trezești suspendat în memorie de o iluzie debilă, care numai spre dragoste nu înalță, având jumate de sus hăcuită...

\"asupra ta biciul de foc numai rotindu-se și simți cum loviturile pe trup
se înfășoară
tot ce a urmat se poate numi un desfrâu al singurătății
umbra cuibărită în mine adânc mă înăbușă

din strălucirea singurătății mele am înțeles cum exiști –
pasăre cântătoare devorând
însă pe vultur cântându-l\"
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Da, Mihai, așa cum ai simțit și ai văzut, de câte ori oare prin viața asta, iluziile nu au cum să înalță, ele rămân așa, îmbietoare și amăgitoare, cu firele lor transparente, trăgându-ne în orice direcție sau în mai multe deodată. Esențial etse să mai spargem câte una din când în când. Cum o fi însă să vedem la un capăt de drum că viațșa în sine este o mare iluzie... Cred că asta de fapt mi-ai dat ca învățătură în rândurile de mai sus.
Superb versul: \"tot ce a urmat se poate numi un desfrâu al singurătății\"...

Mulțumesc pentru aprecierea și susținearea ta, Mihai.

Ela
0
@mihai-robeaMR
Mihai Robea
Ce era dupa ultima virgula nu ar fi trebuit sa existe.
A fost sub impulsul unei conjuncturi de moment. Si dincolo
de aceste conjuncturi, iti doresc tot binele, Ela.
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Mulțumesc pentru revenire. Și poți reveni acolo unde simți sau nu tulburător. Eu împart binele. :)

Ela
0