Dragoș Vișan

Sunt nelalocul meu, în unele zile, începuturile-mi vorbesc vrute și nevrute, faze uitate, vizita într-o grădină botanică a Bididiei la marginea Tulcei pe când am fost prof tânăr la Liceul de Artă, cu

Dă-ți liniștea la amanet procură-ți căutări viguroase nu poți fi sigur decât de faptul că supușii devotați mor câteodată iar tronul curajului te așteaptă să comanzi o amnistie celor din

Mai întâi, iubiților, au fost dansurile, iată ce fac păsările, peștii, inorogii, mastodonții, dinozaurii patrupezi, dragonii, cât rut la tauri, să ia inima primei ciute din turmă, în așteptare

Văd fisura Casei Comune europene cum merge în pantă văd proptelele din gard puse pe casă văd gresia de la "ușă" — se deplasează văd că a fost construită Uie Șuie în pantă văd o fisură

Ai murit tu, n-ai fi murit defel, de-ai fi rămas, nu mai prindeam eu loc; așa, în picioare, peste-un Eiffel, tot inginer, îți fac un bust de șoc. _____ Atât pentru autorul "Epitafului", Ion

I. Sabotarea falsei cine germane de taină Degetul mare să-l înfig demonstrativ în ochii nebuniei pangermane, pregătirii calculate de-ospețe apusene secrete din trântele răsăritene

Dintr-o datorie de glie prea frumoasă de la Mama Natură de când e ea glie, ținută ca lege precum ochii galbeni-verzi din orbitele râșilor legendarului Lyncos, regele scit vrăjit, ne

Atunci când se dă satana la o femeie, tot un bărbat este implicat, șarpe doar el are-ntre picioare Prin șarpe poate să intre adânc în peștera dată tuturor urmașelor Evei să fie și

Din beznă în altă beznă, cât de straniu fără lumina zilei, n-am prețuit împreună vederea, nimeni nu-i acum decât legat la ochi de viu, vom sta toată noaptea ce va urma ca huhurezii și apele

Facă gânditorul din Hamangia (Cernavodă) cu "gândirea" sa ce-o vrea, dar io, deși mă țin susținătorul a doi Gian(n)i, al lui Gianni Vattimo, teoreticianul "gândirii slabe" ce bate toate gândirile

Când știi că tatăl tău a găsit calea și spre Lacu Roșu în zbor când te concepea, atunci nu mai discuți deloc în vis cu al tău alter-ego patern nemort, discuți masculin, că ai coaie, pectorali cu

Ascult greieri printr-o fereastră fără plasă și-o vuire slabă — chemare de-a surda a nopții celor doi orți, a artei foarte departe, printr-o pajiște la poartă stă singur afar-un

Pescărușul se uită ca-ntr-o oglindă în enorma coadă a balenei ivită brusc la o aruncătură de stropi chiar lângă el Pe urmă, uimit, se răsucește, își spune convins "Nu-s eu!" Strigă

Vara justițiară, vara pedepsei exemplare pentru românii sportivi n-a început — azi, mâine, poimâine, răspoimâine cel târziu, de-un Sfânt Ilie cade un mit, ne va lua dracul nimicitorul

De m-aș mai naște-n nevăz, nevăzut liliac în zbor nocturn, ieșit platonic seara din peșteră, tot te-aș simți, iubire, te-aș atinge ușor cu urechile lungi pe burtă, la acrobația unghiurilor

Poezia nu-i moralistă, nu-i pedepsitoare ca politica euro,-n pulile lor de guver nări fine, că femei n-au adus până acum câteva decenii marii "civilizați" ai Romei, numai acum vor să pună pe

Când viața-ți dă un picior în fund, pere acre, mere sălbatice, prune verzi spre Soveja ori pe la ieșirea râului Tur și în Ungaria, și în Ucraina, bicicleta se defectează îți pune câlți la butuc

Citesc chiar acum "Solenoid" (2015, retipărit în 2023). Am în mâini ultima ediție. Dedublarea protagonistului narator al lui Mircea Cărtărescu este veche, din proza sa autobiografică, însă actantul

M-am prefăcut, "fraților virtuali-reali", după cum spune Mircea Cărtărescu, în "Solenoid", sunt chiar altul și altul, am păcălit lumea, nu mi-am dat numele real, nu am dat poza să mă vedeți, am

Tresar, mă-nchin, nu pot să cred — pe-acolo, de Păresimi, din Mariupol până hăt spre Pecerska pe-aproape de Kiev, ca și acum, la sfârșit de florar prin Severodonețk, în perioada

Îmi celebram flăcău prin apă și mutra transpirată cu ochi mari, nas mare, părul scurt și luna frunții — crai nou printre nuferii cei galbeni răscoliți la înotat de scufundările-mi din

Din senin plouă cu soare prea tare, prea mult, voi rămâne altor vremuri fremen incult, întuneric teluric de patimi mi-e versul, ostenit de scris îmi arde până și mersul. Arde nisipul ca-n

Glicoproteina sau ovoalbumina este prea puțină în "albușul" transparent al oului de pinguin — singurul ou c-un gălbenuș vizibil la fiert, dar c-un albuș sferă translucidă ca sticla Așa este