Mediu
Poezia nu-i moralistă, nu-i pedepsitoare
ca politica euro,-n pulile lor de guver
nări fine, că femei
n-au adus până acum
câteva decenii marii "civilizați" ai Romei,
numai acum vor să pună pe Ur
Sulla consul
ori dictator, corupția inumană
personificată, lepră,
varză diplomată
de Bruxelles, nici verde, ci galbenă
ca pergamentul la foile ipochimenului său
bărbat, omul Big Pharma, ce i-a vrut
pe Ioha și Cîțu proștii lumii clienți
să ia și să-și facă fiole-n braț ca nebunii
Poezia e doar Spartacus, tatuat, sado-mazo,
cu belciug în nasul de trac "barbar",
îmi bag și eu niște procente de substanță
diluat acid sulfuric în pielea poeților
ce-și bat joc de alți poeți adversari,
mă întreb ce le pasă lor de orientarea
sado-mazo, de marafeturile lor ca ale
marchizului de Sade
Chiar mă satur să văd o împărțire falsă,
eu nu cred în nicio politică,
mi se rupe dacă unii împart lumea
în două tabere opuse,
până în 2014 sau ianuarie 2022 nu existau,
brusc nu s-a mai putut ține frâu războiului,
viroza cu SarsCovDoi îi ținea piept luptei
dintre Est și Vest până când Omicronul
a dovedit că armele umane de vaccinare
sunt și ele niște arme, cad cu zgomot la sol
Poezia este glasul sincer al oricărui poet,
nu călușul pus de-o "somitate" ironică,
sarcastică în ultimul grad, nu râzi, nu razi
camarazi, mărșăluitul este cu orice soldat
Pactizez și voi tot pactiza
c-un ofițer degradat, protestatar
și dacă ar delapida la barbut, ruletă banii
regimentului literar, cu prizonierul onest
tratat onorabil pe drum, nu cu oase dosite
ca bun rămas într-o groapă, la nivel minus
Poezia este o intensă stare de necesitate,
o mărturisire proprie, nu a altuia,
nu un pamflet gratuit despre viața altuia,
altora
Poezia sau Agonia literară trăită plenar e
o mare libertate, nu pusul în butuci,
nu schingiuit subtextual sardonic, cruce
Poezia este o inimă de Spartacus împunsă
și în pieptul fostei sclave soții,
scrisul de versuri e până astăzi
pentru posteritatea și memoria lor
despre marea legendă a unei revolte,
cutremurul social italic din 70 î.Hr
un urlet din întreaga societate înrobită
a lumii "cucerite" până-nprezent,
un pariu din start literat despre lupta
sclavilor împotriva celor bogați,
stăpânii câini ucigași, asmuțiți pe hiloți,
te fut în gură mândro Romă, te fut, Moscovă
de sub Putin, fals umilită de-un Prigojin,
te fut unde vrei, ipocrite,
viclene Bruxelles
Poezia nu este cu poeți zei
și cu poeți animale, sclavi și sclave,
Poezia este Agonie totală, implicare,
asumare a scrisului de răni cu tăișul,
numai în propria piele, pe pergamentul
trupului propriu, cu cicatricile frondei,
nu ne supunem niciunui comandament "literat"
din afară, ci doar propriului trib revoltat
cu legile bune de respectat sub Spartacus
00848
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 448
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 74
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Te iubesc, Spartacus, de ai fi și sado-mazo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14172191/te-iubesc-spartacus-de-ai-fi-si-sado-mazoComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.