Poezie
Conceput de tată și reconceput matern
2 min lectură·
Mediu
Când știi că tatăl tău a găsit calea
și spre Lacu Roșu în zbor când te concepea,
atunci nu mai discuți deloc în vis
cu al tău alter-ego patern nemort,
discuți masculin, că ai coaie, pectorali
cu viul și vinul extazului tatălui tău
ce în Băile Tușnad, în secuime-coire
ți-a dat viață în vara umbroasă 1974
după drumuri pe jos cu maică-ta Salomee
Marie, cu frații tăi mai mari, Emil
de cinci ani spre șase și Nicoleta,
de patru ani și patru-cinci luni
Când mai crezi că mama te-a salvat
de la sinuciderea involuntară în gerar
atunci, în 1993, acum trei decenii,
la nici măcar 30 m. de-o groapă
pe-un deal cu spalierii înghețați
din vecinătatea satului tulcean Mineri,
doar pentru că a îngenuncheat să-i revină
fiul mezin acasă lovit cu leuca
înainte de-a împlini cei optsprezece ani,
atunci nici n-ar mai fi cazul să ai dubii,
ea este vie, ea e via de-acolo zguduită
de mâinile și cizmele tale până la sânge
pe când sufletul său se ruga din sufragerie
(chiar dacă de doi ani, o primăvară
și-o jumătate de vară se odihnește-n groapă
alături de bunicii tăi scumpi Niculaie
și Constantina (Dica), marea povestitoare
aproape de țărmurile mării, pe Șoseaua
din Vii a Constanței, far călăuzitor încă
pentru tine și-ai tăi
00638
0