Și româna se schimbă inevitabil prea mult
Și pe mine m-a mirat arbitraritatea semnului lingvistic. O limbă este creată de oameni, iar caracterul său "motivat", nu exclusiv "nemotivat", "arbitrar", precum spunea gânditorul părinte al
Credința fără oglindă – cunoașterea originară la Mălin Stan
Dintr-o altă stare de agregare a cosmosului, dintr-o liniște sau frumusețe a adevărului ca ansamblu potențial dătător de viață, pe când nu se auzise nici măcar de sferă, de triunghi, ori întârzia să
Drama și revelația ploii – "Arca lui Iona" de Florentin Sorescu
La editura Brumar a apărut în 2011 prima carte a unui foarte promițător dramaturg, Florentin Sorescu. Titlul piesei de teatru într-un act cu șase mari scene, "Arca lui Iona", este de fapt un joc
Culoarele estice vărgate roșu-kaki au închis și inversul universului
Prin metoda reducerii la absurd și a potențării hărții lumii c-o minimă ordonare paralogică-nepatologică, mă întreb ce-ar fi fost dacă peste Prut, Nistru, ori după primul post de grăniceri
O deplină suprapunere imagine – obiect e posibilă în epoca postmodernă?
Lucrurile reale nu pot fi văzute deplin de către oameni. Până și aspecte ale realității ce le sunt familiare pot să fie reduse la niște fantasme, de exemplu dacă se intervine chirugical pe creier sau
Personalitatea eruditului Bogdan Petriceicu Hasdeu. Prima dramă a literaturii române, “Răzvan și Vidra”
Tadeu Hasdeu (1838-1907), care și-a luat pseudonimul literar B.P. Hasdeu de la domnitorul Ștefan Petriceicu, domnitor al Moldovei între anii 1672-1674, din care se trăgea și el după mamă, este
„Șatra” (1968) - epopeicul roman de război al lui Zaharia Stancu
I. Înțelepciunea lui Him Zaharia Stancu, președinte al USR pe timpul regimului comunist, a fost un scriitor talentat și pentru toți cei care l-au cunoscut un om de acțiune, cu o prestanță
Poetica Nordului sau a Hiperboreei la George Vulturescu
Am cunoscut atmosfera Nordului maramureșean-sătmărean și printr-o interesantă conversație cu un adevărat hiperborean, George Vulturescu. În vara anului 2010 am fost plăcut impresionat de acea
Istoria rănirii cu „vocabule” și a retrăirii pe scurt a „momentului” caragialian
Vocabula sprințară, adâncită, meditativă devine, vrând, nevrând, la scriitorul ardelean Ovidiu Mica, o marcă a oralității citadine și a exprimării sale de zi cu zi: „Când nu mai
Douămiismul radical în viziunea criticului Ștefania Mincu
Insiduoși, cam nonșalanți, fără grija programului estetic, participând la cenacluri, cercuri, site-uri (reviste virtuale) cu poezii bune sau doar epatante, unii tineri douămiiști încep carieră lungă,
Adevăratul jurnal confiscat în 1981 al lui Ion Caraion
Jurnal II de Ion Caraion a devenit o carte rară. Apare abia după șaptesprezece ani de când autorul o predase celei mai importante edituri spre publicare, în două manuscrise. Ar fi putut fi publicat
Misterul isiac în poezia anticomunistă
I. Cadru atemporal, thanatic versus epicureicul contingent Lecturând trei volume de versuri, Selene și Pan (1971), Interogația magilor (1978) și Dragostea e pseudonimul morții (1980), cititorii se
Cerul în ipostază thanatică – “Cimitirul din stele” al lui Ion Caraion
Nefiind niciodată un contemplativ, Ion Caraion aduce din 1972 în poezia sa carnavalescul, sau viziunea lumii pe dos: “Þăranii vor citi pe prispe/ în tresăririle cârpei/ istoria omenirii//
“Apărarea și ilustrarea poeziei” întreprinse în critică de către Vasile Spiridon
După publicarea de către Vasile Spiridon, în 2008, a volumului Înscrierea pe orbită (O cronică a prozei contemporane) publicul cititor aștepta și pe cel despre poezia ultimelor patru decenii.
Emulația lui Caraion față de Brâncuși și spațialismul poetic european
S-au făcut atâtea speculații despre drumurile lui Ion Caraion încă de la sfârșitul deceniului al șaptelea în Polonia, Germania, Franța, Belgia, Luxemburg, Elveția. Aceste călătorii s-au soldat cu
Interviurile lui Marin Mincu – dialog peste timp, testament literar
După ce-am formulat astfel titlul incitant, nu într-o doară, ci foarte serios, e bine de știut din capul locului ceva – nu intenționăm să speriem chiar pe nimeni. Marin Mincu n-a dezmoștenit, n-a
Scrisorile “agapé” de alimentat sufletul
Necesitatea confesării către un prieten din Apus, Virgil Ierunca, uneori și către soția acestuia, Monica Lovinescu, transformă toată corespondența lui Nicolae Steinhardt [1] , ca de altfel și
Un scriitor optzecist sută la sută : L.I. Stoiciu
Cartea zădărniciei (2008) lui Liviu Ioan Stoiciu aduce ca noutate de ultimă oră, în prima sa parte, dialogul sincer cu prietenul de-o viață Al. Deșliu. Acesta i-a propus în 2006 chiar lui,
Intermezzo I (Aurora). Aura lui M. Mincu și Baphometul rosicrucian
Complexitatea romanului autobiografic Intermezzo provine din încercarea prozatorului Marin Mincu (sau a protagonistului Martin) mai întâi de-a reforma epicitatea românească
Praguri-limită ale psihologiei personajelor lui Gustav Meyrink (“Golem”, Cartea Românească, 1989)
Revoltă și uitare. Sacrificiu de sine pe lângă păcat. Iubire egoistă și iubire originară. Prietenie și fariseim. Multă necunoaștere, alături de extazul inițierii. Aceste coordonate înlocuiesc orice
“Fresca pseudoerotică” a romancierului Lorin Calomfirescu
Treptat, din peisajul epicii românești a dispărut romanul-frescă, care are sorginte realistă și autenticistă și la Sorin Titel, Marin Preda, Fănuș Neagu, Mircea Ciobanu, Mircea Nedelciu, Doina Ruști,
Japonia fără samurai în “Rashomon” de Ryunosuke Akutagawa
Două nuvele ale lui Ryunosuke Akutagawa au inspirat filmul lui Kurosawa, \"Ultimul împărat\". Volumul “Rashōmon” de scriitorul nipon Ryunosuke Akutagawa a fost tradus în românește, sau numai
“Fața verde. Jurnalul unei iluminări” de Gustav Meyrink
“Traducerea s-a efectuat pe baza lucrării lui Gustav Meyrink” intitulată “Das grüne Gesicht”, Kurt Wolff Verlag, Leipzig, 1916 – menționează îngrijitorul singurei ediții și traducătorul din
“Necunoscutul ferestrelor”(1969) – Ion Caraion. Ciclul poetic de dragoste “Târzia din Þara Vânturilor”
“Necunoscutul ferestrelor”(1969) – Ion Caraion. Ciclul poetic de dragoste “Târzia din Þara Vânturilor” (+ conferința lui Ion Caraion, la radio Londra, 1982: “Intelectualii și puterea politică
B. Stocker, L. Rebreanu, G. Meyrink, Urmuz – inițierea prin roman experimental
B. Stocker, L. Rebreanu, G. Meyrink, Urmuz – inițierea prin roman experimental (prima fază a experimentalismului epic) I. B. Stoker, Rubinul cu șapte stele, în original The Jewel of Seven
“Îngerul de la fereastra dinspre Apus” – magie, luptă, rugă, iubire
Ultima carte, “Der Engel vom westlichen Fenster” (1927), publicată de Gustav Meyrink, tradusă de către Gina Argintescu-Amza, cu titlul “Îngerul de la fereastra dinspre Apus” (Nemira, 2001)
“Intrarea Soarelui” de Cecilia Ștefănescu – povestea despre Sal și Emi
Romanul “Intrarea Soarelui” (Polirom, 2008) este a doua mare abatere de mare percutanță epică a Ceciliei Ștefănescu, după “Legături bolnăvicioase” (2002). Abatere înseamnă, bineînțeles,
“Întâia noapte de război” – îngenuncherea imperiilor de către țărani
“Cartea” a doua din romanul “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930) nu are niciun titlu. Ea nu-i parte separată a întregului narativ; deoarece ea vine ca o placă turnantă, în
Deținutul Stelian Diaconescu înviat de forța poeziei
În detenția ce se întinde pe unsprezece ani, Stelian Diaconescu (alias Ion Caraion), om de-un temperament sanguin-flegmatic, le apare foarte stenic nefericiților confrați de suferință. Are marea
“Pământ pustiu” via Mangalia-Constanța la Irina Egli
Romanul “Pământ pustiu” (Humanitas, 2007) este crescut, precum o gogoașă de fluture de mătase, din complexul Electrei. Pentru cei nefamiliarizați cu tratatul de psihanaliză al lui Constantin
Ciclul romanesc al calvarului fascist-comunist la E. Uricaru
În volumul de eseuri “Navigare” (2001) al lui Eugen Uricaru găsim notate câteva impresii originale ale sale și despre “Universul nostru penitenciar”, între paginile 75-81, începând astfel:
Mircea Popovici, “Licențe emotive”, Junimea, Iași, 1997 (partea a doua)
Forma unui sărut A dispărut pădurea, am rămas pe umăr cu-o frunză și-s beat de un alt sânge ce l-am băut cu sete. Pașaportul e gata cu strofe de protocol pentru scurtele cărări, când mă
Mircea Popovici, “Licențe emotive”, Junimea, Iași, 1987 (partea I)
Ne întrebăm de ce să comentăm versurile, citându-le prin ruperea lor de context. Oare nu ar fi mai bine ca piesele liricii unui scriitor uitat, ca Mircea Popovici, să reapară, mai întâi copiate vers
Livia Isidor și polimorfismul unui titlu de roman
Lecturând cu viu interes acest roman autobiografic al Liviei Isidor, apărut la editura Compania în 2008, rămânem destul de mult timp intrigați de ce autoarea i-a ales ca titlu o sintagmă luată parcă
“Simfonia lupului” de M.D. Popescu și parodierea metodei proustiene
“Simfonia lupului” de M.D. Popescu și parodierea metodei proustiene Romanul La simphonie du loup (Librairie José Corti, 2007), tradus cu mari eforturi de Emanoil Marcu, este foarte greu de
1939: de la Hitlerland spre Stalingrad și invers
Anul începerii furtunii, 1939 anticipează pentru Europa întâlnirea dintre un ciclon atlantic și un anticiclon de stepă rusească, în 1940, 1941, 1942. Extrema stângă fusese doar aparent
Tehnici ale alcătuirii discursului în modernitate
Într-un dialog cotidian, dar și în discuțiile școlare fiecare replică înseamnă ieșirea din pasivitatea aparentă, în care se încadra ca receptor cel care devine imediat participant activ la dialog.
Fiecare cu Budapesta lui (2007)
Un roman-experiment, FIECARE CU BUDAPESTA LUI (2007) al Gabrielei Gavril ne place pentru efuziunea de jurnalier a personajului principal masculin Ștefan de-a nara o istorie (seven days
Hortensia Papadat-Bengescu. Corporalitatea sufletului
Hortensia Papadat-Bengescu – corporalitatea sufletului și radiografia bolii în romanele ciclului Hallipa Fecioarele despletite este primul volum al ciclului romanesc al Hallipilor, un
Algoritmul lecturării cărților Hertei Müller: Animalul inimii
Fără a exagera importanța romanului premiat în anul 1998 cu premiul IMPAC Dublin Literary Award, titlul acestuia, Animalul inimii, funcționează în creația autoarei Herta Müler întocmai “cercului”
Experimentalism, autenticitate, tipologii portretistice la prozatorii interbelici (VI)
Când zicem “Accidentul”, zicem sfârșit tragic al carierei de prozator pe care a avut-o M. Sebastian. Când rostim “Steaua fără nume” nu ne mai gândim la acea competiție de muzică ușoară din ultimele
Experimentalism, autenticitate, tipologii portretistice la prozatorii interbelici (V)
Multă vreme s-a crezut că tuturor prozelor maturității artistice a lui Mircea Eliade, adică acelora din volumele În curte la Dionis, La țigănci și alte povestiri le-au fost amputate de către cenzura
Categoric, ursul are mult bun simț în fața omului!
Nu vreau să parafrazez cântecul familiei de circari din „Fram, ursul polar” cu omul și fiara. Opereta sau filmul muzical nu mai sunt de mult la modă. E mai greu să uităm interpretarea unor actori ca
Depășirea spațialismului poetic – \"Deasupra deasuprelor\" (1970) de Ion Caraion
Intervievat de către Boris Buzilă la ce “test” de fidelitate i-a supus pe cititori, publicând în decembrie 1970 cartea Deasupra deasuprelor, Ion Caraion a motivat de ce alesese Editura
Teritorializare și deteritorializare la Antonin Artaud, Mircea Eliade
Romanul “Șantier” (1935) a dat impresia, la publicarea sa, că ar fi o simplă proză autobiografică a autorului care, spre marea mirare a publicului familiarizat deja cu povestea unei iubiri
Tinerețea insurgentului Ion Caraion
I. Antinomiile oglindite de pseudonimul Ion Caraion Schimbarea numelui Stelian Diaconescu și adoptarea unui pseudonim literar, Ion Caraion, are două motivații pertinente. În primul rând, ca
