Doru Alexandru

Frumos... Atata de frumos si de incripat, Ela, incat marturisesc ca nici dupa ce am citit-o a treia, a patra oara... nu cred ca am reusit sa ii descopar sensul tau.

Sensuri i-am dat, dar cel real il poate sti numai creatorul, adica tu...

Inca o data mirifica scriere... :P

Inca de cand am inceput sa il citesc de pe forumul nostru am ramas impresionat de modul in care ai gandit si scris aceasta mica \"poveste\". Felicitari. Si la mai multe.

am uitat sa multumesc
asa ca multumesc
sper sa mai treci pe la mine

Dragos

Daca ti-as spune ca ultimul vers a fost scris involuntar, m-ai crede? Ma blocasem! Si acum am ramas cu o versiune e poeziei asteia deschisa spre completare, dar inca nu am reusit sa ii dau un sens.

Am inceput cat se poate de puternic trei versuri pline de joc si semnificatie... de traire... pentru ca apoi... sa nu mai vad nimic in fata ochilor decat un final brusc... o cruce...

Sper sa reusesc in viitor sa termin si cealalta versiune.

Trecutul este intotdeauna ceeea ce ramane, de trecut ne amintim toti, prezentul este intotdeauna prea putin, iar viitorul nu il vom cunoaste niciodata.

Mi-a placut mult mai ales modul de a scrie ce mi s-a parut un pic ametior. Maturisesc ca mi-a luat ceva timp pana sa inteleg fiece cuvant in sine unde duce, fiece dram de cuvinte ce semnifica, unde se termina un gand, unde incepe altul... Fluenta asta m-a ametit un pic.

\"și-apoi mi-ai prins depărtarea între degete ai descompus alb în albastru / ne-am întors copii în aceeași cochilie adăpost temporar mare fiziologic vorbind despre lacrimă\" Imi aduci aminte de... frumusetea si naivitatea primelor zile in care realizezi ca esti indragosit... pentru ca apoi, in cel mai subtil mod sa realizezi uniunea: \"ne-au crescut viețile pe rând până când s-au atins locuiam aceleași uitări\". Aceasta este insa viziunea mea si iti mutlumesc pentru ca am avut prilejul sa creez o imagine pe baza teztului tau.

Ceea ce ai incercat sa spui e frumos, dar nu stiu cat de corecti suntem sau vom fi cu ceea ce am avut si ceea ce avem. Orice sitem politic, dupa o anumita perioada devine corupt. Nu il putem indrepta, si nici atat sterge. Putem visa doar la idealuri precum dreptate, trai bun, sisteme guvernante imune la coruptie... etc... Nu am varsta necesara sa pot spune ca am trait zilele acelea, eram prea mic, iar acum cartile de istorie ne mint in fata, iar noi nu avem ce face.

Istoria e scrisa de cei puternici. Istoria e scrisa pentru a glorifica pe cei ce au invins. Rareori istoria spune adevarul, rareori istoria subliniaza si lucrurile bune facute de cel invins... Raman numai oamenii ce au trait diferentele, ce traiesc diferente, si in sinea lor stiu unde era mai bine. Pe de alta parte pe cine pacalim? Toti suntem sub acelasi cer!

Primesc mai acum cateva zile pe Yahoo Messenger:
\"Cele 7 minuni din Romania in perioada ceausista:
1. Toata lumea avea de lucru;
2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea 1oo %.
4. Desi planul se facea peste 1oo %, nu puteai cumpara nimic.
5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.\"

Stim sa criticam, spunem ca a fost un regim rau si asa mai departe. Si acum ce avem fratilor? Frica zilei de maine in loc se acea mica siguranta asigurata de celalalt regim? Intreaga industrie romaneasca, inainte de \'90 exporta in prostie. Aveam numai lucrurile noastre, si poate ca nu erau la fel de bune ca cele din afara, dar ne mandream ca avem; ma intreb si acum unde e industria noastra! Au trecut 15 ani! CINCISPREZECE! Cat trebuie sa mai treaca? Inca 10? Inca 20? Inca 50? Cand ne trezim la realitate?

Credem in democratie! Democratia este interesul celor care detin puterea acum! Nu a omului de rand! Democratie! Spuneti-i asta celui ce sta pe strada si va implora sa ii dati un ban! Spuneti-i asta celui care e dat afara din casa pentru ca a venit altul si i-a luat casa pe motivul ca i-au luat-o comunistii.

Si apoi vorbiti de democratie! Mai puteti? Si uneori nu facem altceva decat sa criticam un regim care a picat. Ma lovesc din umbra cuvintele unui prieten, care imi spunea ca majoritatea intelectualilor din vest sunt cu vedere de stanga... Nu stiu daca sa o cred, dar daca e asa, inseamna ca o exista acolo un motiv real...

Revenind la Cosma... oare nu cumva a fost doar un tap ispasitor? Nu cred ca toti anii astia de stat la zdup au fost numai din vina lui... Nu cred ca a ispasit pedeapsa asta doar din cauza lui. Uitam cine l-a chemat prima data?

Singurul lucru cu care au gresit ceilalti a fost suprimarea libertatii de exprimare. Atat!

Eu nu mai cred in doctrine politice! Un alt amic imi spunea acum, in timp ce ii dadeam sa citeasca acest \"mic\" comentariu: \"Cred in mine, in fiul meu, in sotia mea, in sentimente. Restul sun filosofii, povesti... minciuni...\"

Si acum intrebarea: Noi in ce credem?

Dati-l naibii pe Cosma! El a fost un biet pion.

\"Femeia n-o cunoști...ci doar o plăsmuiești
și o creezi; și-o modelezi...
dupa chipul și asemănarea fluturilor din mintea ta...

n-o vei cunoaște nici dupa ce îi vei fi sorbit și respirat pielea...
n-o vei cunoaște nici dupa ce își va pierde răsuflarea în brațele tale.
n-o vei cunoaște nici când va plânge, nici când va râde...

Ci o vei cunoaște în golul sufletului tău cînd nu va mai fi acolo...
Gustul acela amar din gură când visele îți dau ghes...

aceea este imaginea cea mai adevarată a unei femei.\"

De la amuzant la trist... de la ironie la durere...

\"asemenea
ultimelor clipe
ale calei scuturate
pe urma ta\"
Imi aduce aminte intr-un fel de Beauty & the Beast... \"Love me before the last petal fals...\"
\"tot mai puține lucruri cunoscute
despre surâsul meu
tot mai multe lucruri uitate
peste umărul tău\"
Imens trairism al durerilor nevisate, neconcepute...
nu pot comenta mai mult... nu azi...
iarta-ma ela. (poate intr-o zi in care voi putea zambi...)

\"Eu sunt doar o săracă-mbrăcăminte
A sufletului meu purtat de îngeri.

Din crisalidă n-am ieșit cu totul
Și voi m-ați transformat într-o tanagră\"

Doua colturi complet opuse unite intr-unul singur... Uniunea ce poate declansa explozia iminenta de frumusete... Frumos... un suflet mare ascuns dupa saraca imbracaminte materiala...

\"aux mains du ciel brulant
cu maini de cer arzind

lunes d\'amande
luni de migdala

m\'offrant en silence
daruindu-mi in tacere\"

As vrea sa iti cer sa te iau in brate macar pentru o clipa. Nu indraznesc... E prea frumos ce tu scrii acolo, iar eu... eu nu ma conformez... E... un vis sublim...

trebuie să recunosc, trezit abia din somnul dulce și asezat în fața unei asemenea creații e un deliciu, niciodată nu am să refuz invitația la a citi ceva.
însă scumpa Ela, de data aceasta, cer și o lămurire...
\'ramai doar cu mine
un timp pastel
nu cer\'
mă tem că aici nu înțeleg pe deplin...

sa te amuzi e una... dar eu am ras in hohote...
felicitari. Sunt superbe explicatiile si pe lanaga faptul ca sunt superbe, razi pana ajungi sa te tii cu mainile de stomac si sa te doara ceafa de atata ras...

nu am sa inteleg niciodata suferinta umana...
vars o lacrima alaturi de tine...
pentru... pentru noi...

Of doamne, bietul magar...
Intradevar acelsi stil comic; e o placere sa iti citesc creatiile.
Si ai mai fost si la mare pe langa asta... tind sa fiu gelos.
Si iara ma gandesc la magarul inviat din morti...
\"dintr-o sufragerie din cartierul Floreasca, rasuna un strigat victorios si gutural. Inviase trofeul!\"

Bietul magar... Bietul Sache...

de te-as cunoaste in persoana cred ca te-as imbratisa, felicitandu-te pentru acest mititel text... e mult prea frumos textul, e mult prea bine conceputa ideea, si pe langa asta e atat de comic... :))))

culmea e ca niciodata nu mi-am imaginat raiul ca ceva linisitit...

intr-adevar bataia e rupta din rai.

Combini un fel de ironie sau naivitate de tip copilaresc cu puritatea si devotiunea unui sarut... As vrea sa pot spune yummy... nu pot sa nu observ insa... tristetea... sau poate dorinta...

Ma plec in fata ta, dragul meu Ion.
Ai reusit sa surprinzi exact esentialul...
Iti multumesc mult. :P
Ce ne-o fi si cu stelutele astea...

nici nu iti poti imagina cate ai trezit din nou in mine prin textul acesta... desi sunt afon... si aproape ca mi-a fost frica sa ma apropii de un instrument muzica, chitara a fost mereu dragostea mea...
tu ai descris aici ceva atat de comun... dar inedit prin natura personajelor; prin sfartiul oferit... prin visul urmat... prin continuitatea visului si incrustarea acestiua in alte suflete

Nu știu ce aș putea comenta... Îi mulțumesc Andreei N. pentru ajutorul ei pentru acest text; într-adevar am scris pentru ea, iar ea m-a completat perfect în ceea ce am rugat-o pe ea să scrie... Multumesc pentru bunele gânduri, și... așa e, Tudor, durerile nu pot fi comparate ci doar împărtășite...

Imaginile sunt surprinse așa cum le simți; chiar dacă uneori sunt doar imaginație...