Devotion

Frumos... Atata de frumos si de incripat, Ela, incat marturisesc ca nici dupa ce am citit-o a treia, a patra oara... nu cred ca am reusit sa ii descopar sensul tau.

Sensuri i-am dat, dar cel real il poate sti numai creatorul, adica tu...

Inca o data mirifica scriere... :P

Mulțumesc pentru căutarea de sensuri. Da, este aici ceva ce se poate trăi de la olimp și până la alt Olimp, cel din noi. Poate că atunci când întâlnești oameni deja muribunzi în al lor suflet, vei știi cum calele își au mereu rostul \"trei pași înapoi\". Și nu doresc să spun mai mult. Fiecare cititor vede altceva. Te uită mai departe, cu aceeași căutare paote.

Ela

Un text usor melancolic, nu i-as spuen trist, in care este redata pierderea unei iubiri. Si daca n ueste iubire, nu e nici devotament, nici speranta, nici nimic. Intrebi: cum ar putea muri murituL/ doar iubind. pentru ca numai iubind ramai etrn, si atunci, de plictiseala si de asteptare muritul moare.
Insa, sa inchei intr-o nota optimista comentariul meu, aducand o noua contra. :)

strang de pe mijlocul campului
fidel trairilor mele,
maci, papadii si vinetei,
pentru ca iubirea mea
sa ma sarute pe ochi, pe nas, pe buze
can vine miezul noptii

so nice, so beautiful

pulsul imi bate la 200
intre doua vene nelinistite
tu, te arati in prag,
eu las camasa sa cada lenesa
fara zgomot
si fidel trairilor mele
fac trei pasi inspre tine

degetele-mi nu-ti lasa
pilelea fina in pace
si pastreaza, in ele,
amprenta aceleiasi arome
de busuioc si scortisoara
cum ar putea noaptea sa fie polara?

so hot, so good,
inside

Pentru comentariu, as avea numai o simpla remarca: la mine plictiseala nu exista si nu a existat, abia de pot respira uneori de cite sunt pe lume de trait si nu e timp. In rest, nu melancolie, ci numai o privire adinca in sufletele inghetate.
Iar contra este usor romantioasa, altfel decit de obicei, si nu prea imi vine sa rid decit la ultimele versuri, caci arsita de-afara evident te face sa imaginezi mai multe in interior decit in exterior. :)))
Multam si... don`t be cold inside anyway :))

Ela

cioburile aduc noroc...poate nu mai e nevoie de cei trei pasi inapoi:)
aici, eu am vazut poezia (mi se intampla foarte des sa fac filmulete in timp ce citesc unele poezii:)), filmata cu incetinitorul pentru a nu scapa nici un strop din mesajul transmis...de fapt, ar fi greu de pierdut ceva,cand cala sta pregatita pentru a strange in potiru-i fiecare esenta a cuvintelor macinate raspicat in duminici parasite:)
dar nu vreau sfarsitul asta...ar ingheta gingasa floare...

Drag,
Lizush

Cind se sparge fidelitatea, norocul piere instantaneu. Cala se scutura cu greu si lasa parfum de separare, acolo unde sufletul deja era inghetat. De timpuri, timpuri.
Multam pentru deschiderea sensurilor. Iti astept intoarcerea.

Ela