Doru Alexandru

Alma, sper din tot sufletul sa fie asa. Sunt asa mici... daca ii duc la bunici iar, pe vremea asta... vine iarna... imi doresc sa stiu ca macar supravietuiesc. Sunt suflete...
Dana, multumesc mult de propunere, am sa incerc cat mai repede sa le fac doua trei fotografii, si ti le trimit. Imi doresc sa cred ca le voi putea gasi un camin...

Va rog sa il luati cat mai in serios. E o poveste cat se poate de reala, si daca nu le gasesc camin, vor sfarsi de unde au venit - la bunici. Si sunt atat de mici... (Nu prea le dau multe sanse acolo.)

(Mie mi-i bate motanul, asa ca nu pot pastra.)
D.C.

auch...
imi cer scuze, Silvia. Nu cu Loredana te-am confundat, ci cu altcineva. Mai... iar fac gafe... (si-s din ce in ce mai mari...) Scuzele mele inca o data.
D.C.

am întâlnit
odată
pe o stradă pierdută de vreme și fără de nume
doi copii
stând rezemați de un stâlp
spate în spate
plângeau amândoi
cred că tocmai se certaseră
dar nici unul
nu avea curajul să îl părăsească pe celălalt.

atât se iubeau...



D.C.

Sache, dragule! E 12 noaptea ( in fine... computerul arata 3 =)) ) iar eu rad de ma tavalesc pe jos... Ce-ro zice cevinii meii? Na ca am inceput sa ma lablai si eu... Gata. Pa popresc aici ca daca nu...

D.C.

M-a amuzat la culme textul. Umorul... aici mai ai un pic de lucru (ce stiu eu? eu scriu mai mult texte tragice - stai un pic... si textul asta e tragic!!!), insa e gandita foarte bine... As vrea sa te vad spunand-o pe scena. Cred ca ai starni o groaza de rasete.

Limbaj liber, amalgamul de glume e bun, tema e nemaipomenita. Felicitari!!!

D.C.

am sa iti comentez textul un pic in general, legat de oameni si biserica... intr-adevar biserica are o foarte mare influenta in cultura si nu neaparat numai in zona romaneasca, dar cea mai mare vina o poarta insusi omul. Informatia de cele mai multe ori apare; ramane ca omul sa isi invinga frica si prejudecatile pe care (pana la urma e asa cum spui tu) ti le impune in majoritar biserica si sa le asimileze. Ii place ceea ce a asimilat bine, nu ii place, poate inlatura si merge mai departe.

Nu de multe ori, pe vremea cand aveam plete si ma imbracam specific lumii rockului (inca o fac, dar nu mai am plete :\">) eram privit total diferit de oamenii de pe strada. Stiu senzatia, dar mereu am incercat sa trec peste. Oamenii sunt oameni si ceea ce nu inteleg resping.

Cat despre pornografie... Domnul meu... ceea ce este interzis se vinde cel mai bine. Si aici nu e vorba numai de pornografie (iti vine sa crezi sau nu, eu sunt convins ca provoaca o dependenta psihica) ci si de multe alte lucruri in a caror gama cred ca am sa includ si drogurile pana la urma. De ce nu? Multi, chiar foarte multi sunt impotriva din cauza societatii in care traiesc, insa in propria casa nu stii ce intalnesti. Sexul este una dintre cele mai vandute materii prime (cred ca sunt indreptatit sa o numesc asa, tu nu crezi?).

E vina bisericii? Da. Dar mai mult e vina noastra. De ce? Pentru ca tindem sa credem orbeste fara sa verificam ceea ce ni se spune. Nu vom reusi inca mult timp de acum inainte, macar d.p.v. cultural sa ne formam noi o imagine. Si putini sunt cei care, d.p.v. al altora, sar calul si se avanta in necunoscut pentru a cunoaste - fie ca le place fie ca nu.

Bun. Sper ca nu am aberat atat de mult pe cat cred. Sunt foarte alaturi de tine, si te sustin in ceea ce spui mai sus. Cel putin intr-o masura destul de mare. Nu da vina direct pe biserica. E si vina noastra, mai ales a noastra.

D.C.

in stil narcotic... :p placut si frumos
stii ce mi-a placut cel mai mult?
intr-una din strofe mi-a parut sa fi descris un inger...
frumoasa incercarea... frumoasa si ascunsa cum numai tu stii...
multam de imagine, si iarta-mi cuvintele chioare...

Drag,
D.C.

Mai demult mă mulțumeam să citesc femeii de serviciu unde lucram, sau paznicului după ce se termina programul.Acum intru în dialog cu persoane care au aceleași preocupări ca mine, scrisul. Lumea e lume... eu obisnuiam sa fug... sa nu las pe nimeni sa citeasca...

Cat despre text? Ma alatur lui Sache. In termeni mai tineresti as putea spune \"E super!!!\" Mi-a placut foarte mult. Recunosc, nu am reusit sa citesc prea mult pana acum. Dau vina de cele mai multe ori pe timp, dar pe cele pe care le citesc incerc sa le citesc cu atentie. Iar dumneavoastra mi-ai captivat mai mult decat atentia. Felicitari pentru text.

Drag,
un nou admirator (daca as putea spune asa),
D.C.

nu prea citesc, de obicei (timpul nu prea imi da voie...) insa in seara asta am reusit sa termin ce am inceput a citi.
redat bine, prea bine poate... (desi un pic cam mecanic - era frumos sa descrii un pic mai mult desturile - dar asta e stilul meu mai mult, tie ti se potriveste asa cum ai scris pana acum) Bravo. Subiectul e socant.

dragul meu Sorin...
ador toamna doar pentru culorile ei murdare... pentru tristetea ce o poarta peren alaturi de tristile sufletului...

cred ca in sinea mea raman un romantic. daca ai observat, intreaga poveste se petrece pe timp de ploaie... azi a plouat... azi... toamna a plans...

acestea erau lacrimile toamnei.

Drag,
D.C.

Ti-am citit textul de dimineata (ieri, adica duminica) insa nici acum nu stiu sa iti scriu ceva...
Il inteleg, chiar il inteleg, insa raman fara cuvinte, Sorin. Nush... poate si starea mea de dupa ziua de joi e de vina... insa pana la urma trec toate. Omul e facut sa infrunte si sa razbeasca.

Drag,
D.C.

Se duse, isi lua pelerina, iar apoi urcand in mansarda, deschise oglinda si iesi. Unde avea sa mearga nu putea sti inca, stia ca drumul avea sa fie lung, ca pentru ca gasi calea catre ea, va avea multe drumuri de parcurs si multe dureri de indurat.

Dupa atata timp... sunt curios daca s-a prins cineva... daca a observat cineva... si NU... nu e o greseala...

D.C.

Elia: vad ca s-a dat explicatia... a fost ceva sa va aducem pe toti la nivelul norilor de ceata, nu?
Sache: multam\' pentru explicatia data... eu nu am avut timp de nimic azi.
Nancy: incerc sa scriu intotdeauna cat mai apropiat de real. ma bucur mult ca ti-a placut...
Camelia: cu placere :p (ma refer la masa :p)
Madalina: uite ca erai pe aproape cu talmacirea... cat despre poze... nu prea... Dragos nu a fost atat de bun incat sa aduca paratul ieri...

talmacirea.... pentru ca tot s-a incercat era asa: Eliad tacerea sa o tina...

multumesc tututror de comentarii.

Cu drag,
D.C.

scuze...
dorm pe mine...
am 4 zile 4 examene. 2 s-au dus... mai sunt doua :((

D.C.

mi-a placut. m-a cam bagat in ceata pe alaturi, insa mi-a placut mult.
deindata ce am un pic de timp liber, promit sa citesc si celalalte parti, poate asa inteleg mai mult decat am inteles acum.
imi place stilul. delicat, usor de citit, usor captivant.

D.C.

minunata idee...
minunat vis despre o gingasie rar intalnita. sper, iti doresc din suflet ca intr-o zi, daca acest vis nu este deja realitate, sa se intample ceea ce tu ai scris aici.

gingasia si naturaletea, fiecare cuvant in parte te fac sa visezi fara sa vrei, din ce in ce mai mult, la povestea ta.

pentru mine...
sublim

D.C.

Ai un stil superb de a face omul sa rada cu gura pana la urechi. Il tii in suspans, pana aproape de sfarsit, cu shotii, glume, ticuri... si dupa aia lovesti si mai tare, provocand un ras strasnic, molipsitor...

Si ziceai de mine ca am ras molipsitor, Sache... ei bine tu il provoci de fiecare data.

Felicitari pentru text, de as putea, ai primi o steluta si de la mine.
D.C.

Mi-ati adus aminte de Puiul lui Brătescu Boinești cu povestea dumneavoastra. Frumoasa. Frumoasa poveste pentru copii, dar nu numai. Anda are dreptate. Aveti un har minunat, si eu unul, sunt invidios.

Povestea nu trebuie citita numai la nivelul relatarii despre copil si pasare, si trebuieste patruns un pic mai adanc. Sfatul meu pentru cititori este sa observe trairile copilului cu atentie. Acesta imi pare cel mai important lucru si tind sa cred ca de aici s-a plecat in constructia acestui mic text.

Felicitarile mele.

D.C.

pana la urma am ghicit? care din noi? sau nu am ghicit nici unul...