Cardavantaj

- Alo, bună dimineața. Sunteți domnul Costică Pelican? - Dda, da! Cine-i acolo? - Mă numesc Irina Buruiană și vă telefonez de la bancă în legatură cu ratele de la cardavantaj. - Tună didineața. Ce-i cu rarele mele? - Poftim? Ãă…, vroiam să vă anunț că mâine dimineață trebuie să achitați suma de un milion de lei. A trecut scadența. - Cât?? - Un milion lei vechi. - Alolo! Dar abia am cumcărat un vetelizor. - Ce-ați făcut? - Romnișoară, când mă venerez mă bâlbâl. Enervez! - A! Vă bâlbâiți? - Da, ce nu-i clac? - Nimic. Spuneți-mi vă rog dacă sunteți domnul Pelican… - Da, romnișoară! Sunt Prostică Colican și am credit la bancă… De ce râdeți? Nu vă premit! - Mă scuzați vă rog… - Să nu râreți că lucrez la Jinisterul de Mustiție! - Ãă… Iertați-mă. O să… o să achitați restanța mâine? - Vă rog! Sunt fregier titulent! Grefier! Titular. - Stiți, ăă… Liniștiți-vă puțin ca să vorbim și noi ca lumea… - Mă scoaleți din rărite! Asta fac! - Ce scol? - Din sărite! - În sfârșit ceva ce-am înțeles! - Pac de flac! - Iar începeți? - Nu pii floarcă! - Poftim? - Ce? - Puteți repeta? - Ãă…, nu fii poarcă! - Mă insultați, domnule Pelican. - Ce știi mata?! Numai unul e Prostică în Mustiție! Ãă…, justiție… Așa! - Bun, atât am vrut să vă comunic, domnule Prostică Colican. Mâine trebuie să achitați rata restantă. - Cum? Cum ați zis? - Cum am zis, ce? - M-ați țignic... Jignat! Te-ai cus pe dopcă, romnișoară! Copcă!!