Triunghiuri*

bruste inspre desavarsire. ai multa energie, mahmoud. sa nu te mai opresti din scris. mult imi place olarul care nu rade, nu plange si, mai ales, nu se spala pe maini.
cu drag,

un erotism incandescent, viu, deloc artificial

însă...

pe alocuri încarci oarecum textul, cel puțin așa mi se pare mie,

versul \"peste mine era tavanul peste mine era ozonul\" e inutil sau mai bine spus forțat redat

\"naște doar\" spui tu în final...hmmm, mă abțin aici...nu comentez never ideile autorilor ci doar textul în sine

am remarcat însă cadrul pe care ai reușit să îl desenezi cu vigoare și stil,

cred că te prinde bine poezia în vers lung, mă surprinzi, sincer, credeam că ești un fel de minimalist ciudat cu accente orientale profunde și un autor de haiku-uri:)

numai bine

merhaba!

prind curaj si vin la randul meu cu o intrebare: oare nu strica oleaca acele repetitii?

camelia, iti multumesc de trecere si pentru apreciere, am redus ceva din repetii, cred ca-i mai bine acum.
cu pritenie si multumesc de curaj

Dana, ma bucur ca ti-a placut, am scos versul de care ai poemenit cu oyonul, sper ca-i mai bine.
iti multumesc de trecere si pentru apreciere
cu prietenie

erate
ozonul nu oyonul, prietenie nu pritenie, poemenit
si repetitii nu repetii etc
imi cer mii de scuze

cred ca repetiile (cateodata de trei ori acelasi cuvant) dau un farmec si o consitenta aparte titlului poeziei...si practic sunt cheia acesteia...iar viziunea asupra Creatorului este extrem de frumoasa:\"olarul care nu râde olarul care nu plânge
olarul care nu geme olarul care nu se spală pe mâini\"...imi place mult
cu respect,dan

dan, iti multumesc de trecere si pentru apreciere, ma bucur ca ai surprins scopul unor repetii din poem.
te mai astept
cu drag

surprizi excelent primordialitatile. \"Fereasta mare si inalta dasupra capului\" reprezinta firmamentul, cu stelele. \"acele geamuri triunghiulare\" de fapt asa le vedem noi, ca ar fi razele lor, un fel de unghiuri, triunghiuri, unele mai mari, altele mai mici, unele ma ingrosate, altele mai subtiri.
Ochii-mi cautau culoarea pierduta, si e normal sa fie asa. Odata ce s-a petrecut miracolul nasterii culorile nespuse, se estompeaza, se pierd si spectrul luminii invadeaza irisul. Goliciunea nu e numai a truului ci a spiritului, a cunoaasterii, a fi gol inseamna si a nu intelege misterul lumii in care te-a nascut mama si tata, intr-o simbioza a dragostei. Surprinzator e aici imaginea olarului, al mesterului universal, cel care plamadeste din lut orice. Practic se formeaza un ( alt) triunghi, pentru multi inteligibil. De aia olarul, cel de-al treilea personaj magic, nici nu plange, nici nu rade, nu geme si nu se spala pe maini. E olarul misterios, ascuns, fara de care nimic nu s-ar fi putut face...
Finalul e unul obsesiv. Repetitiv. Tocmai pentru a da greutate poemului, prin senzatia de coplesire. \"peste mine erau norii norii erau norii peste mine era cerul cerul
era cerul\" Nasterea ca miracol si ca mister> Ca revelatie si ca fiinta. Si langa aceste entitati celeste, \"pruncul\" simte si o entitate pamanteasca, cea mai draga si mai minunata, care il vegheaza. Femeia. Cu menirea ei. Aceea de a iubi, de a se darui, de a naste, de a da viata \"peste mine era femeia femeia
femeia care plânge femeia care geme geme geme
femeia care naște naște, naște doar\"
Superb simbolism al fiintarii pe acest pamant, regasesc in acest poem splendid, care m-a surprins prin bogatia simbolurilor.

Găsesc aici unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste pe care le-am citit și nu aici, ci oriunde! Un psalm de dragoste închinat femeii care, în tot acest miracol al existenței, este viața însăși. Frumoasă paralelă între răceala sau, mai bine spus, neputința absolutului de a simți/trăi și capacitatea femeii ca \"născătoare\" să umple de viață acest spațiu care ar fi fost altfel creat, dar gol. Mahmoud, simt să-ți mulțumesc pentru acest poem! Și, doamnelor, domnilor, merită o recomandare, părerea mea.

frumoasa incursiune in lumea iubirii..tu, ea, parintii si olarul care\" nu râde olarul care nu plânge
olarul care nu geme olarul care nu se spală pe mâini\",..olarul ce duce cu gandul la Creator, femeia care da viata pentru ca doar ea poate naste.un indemn subtil de a iubi frumos, pur (notele de goliciune), de a perpetua fiinta umana.
mereu incantata de ce gasesc la tine

frumos indemn la iubire, frumoasa si subtila incursiune in noi insine, origini si triunghiuri magice..tu, ea si olarul care \" nu râde olarul care nu plânge
olarul care nu geme olarul care nu se spală pe mâini\"..adica Creatorul care din lut zamisleste fiinta,si perpetuarea vietii si a iubirii prin femeia care naste..
ipostaze pure (goliciunea),triunghiuri valorice si consimtamantul ca viata merita iubita.
te citesc cu mare drag

eu nu vad erotism. eu vad un text super fain pana la sfarsit cand deja citind femeia care geme eram suta-n mie ca apare si o nastere pe acolo. e un text super reusit pana la final as fi asteptat altceva, o rupere cred.

Bogdan, iti multumesc de trecere si pentru apreciere,
ma bucur ca-ti place poemul si c-ai reusit sutilitatile sale.
te mai astept
cu drag

Claudia Radu, cuvintele tale mi-au luminat ziua, ai facut soarele sa rasra in sufletul meu.
incatat de vizita

ioana bolba, iti multumesc de trecere si pentru apreciere.
te mai astept cu drag

Tosa Claudiu, ma bucura popasul tau pe pagina mea, sunt multumit c-am reusit sa multumesc diferiti colegi cu difirete gusturi poetice, puteai sa fi ceva mai darnic si tu sau ti-e grau.
iti multumesc de trecere si pentru apreciere
cu stima
Djamal