Dîrzu Andrei-Ovidiu

Odinioară cuvintele nu înțepau pereții Ruine ascultând balada sfinților lui Rafael În șezatoarea vremii și suspinând poeții Îi scormoneau cu rime în chipuri fel și fel De obosite galantare

Să mă renegi, să mă arunci pe jos, în tină Să gust cu rugă pământul bunilor străbuni Iar lumii hulpave ce-nghite doar minciuni

După ce am m-am ridicat încet din pat, sa n-o trezesc, să o acopăr, focul dintre noi se stinsese și n-am vrut să îi fie frig. Dar eu nu știam ca ei nu îi va fi fost frig, energia consumată în cursul

Auzeam cum se scuturau ciucurii măslinilor îndoiți de singurătatea lor benefică sub cumpănă tăcerea dimineții o simțeam pe pielea ce-o împarțeam sugând înveliți în placenta de

Îmi regăsesc cenușa la răscrucea timpurilor Ce am fost odată nu s-a mai zămislit Pe amprentele paharelor Sughițând în tuberculoza dimineților Reci de noimebrie Nici iarba dintre dinții

Pasii rasunara cu scartaituri ritmice, secunda dupa secunda, pe parchetul laminat al incaperii luminata de o veioza albastra ce raspandea pe pereti o slaba, linistitoare. Intai ea, apoi el,

vând mașină de calculat banii ține gestiunea la zi nu consumă prea mare energie toata ziua stă cu picioarele-fire pe birou ca o secretară sistem Nevastă Updatată zilnic cu palme Câteodată

Mă întrebm cum se face că ploaia cu dezvirginări colective întârzie, anul acesta va fi mai puțin rod mai sarace mințile înmuiate cu omega Alambicul sfârcurilor tale Nu se vor mai

Daca taiem iubirea in doua O parte pentru mine, si o parte pentru tine Pe urma vom fi - Doua parti pentru un intreg, Sangerand

Îmi voi clădi și eu destine Numărand plopii ce s-au împiedicat Aceeași năucitor iz de profunzime Încercat alaltăieri când m-ai uitat Asemeni unor bete berze-n înălțime Ce îmi descriu

De ce mă poartă negrele suspine Pe valuri cu verdeața mohorâtă Și mă aruncă în vitralii fine Să stau cuminte ca litera-n erată De ce mă gâtuie cristalele amare Ce-au cuibărit ouă de cuc în

Nu mai obișnuiesc să îmi maschez eul inimii și al gândirii prin dosul clădirilor cu tencuiala roasă Ioana + Andrei =Love ecuaița cu trei necunoscute Acum, te-am găsit... Nu mai e nevoie

Piesa in doua acte. Personaje: Dirzu Andrei- somer, 20 de ani Arhalache Miron - controlor, 25 ani Alti doi controlori Actul I Scena I Interiorul unui tramvai.Apar trei

Inceputul anului curent m-a prins muncind pe branci , cu fata in flacarile cuptorul in care coceam aluate de pizza, dintre care mai diverse. Am inceput ezitant, ca un copil, care de-abia facuse

Un tanar nu-si gaseste nici pace, alinare Intr-un pahar de vodka baut la o taverna Iubita-l parasise cu fast si cu fanfare. Si capat vrea la zile, sa cada in uitare. Si streang la gat isi

Roata se porni - dinții și maxilarele li se încleștară din nou pentru a-nu-știu-cata-oară și învârtitul acela agonizant se declanșă: o tombolă mortală a celor prinși într-ânsa. Brațele, prinse de un

Punctul sidef, abia perceptibil inainta mila cu mila, prin atmosfera rarefiata a planetei Oberon pana ce se concretiza -buburuza metalica ale carei suieraturi de propulsoare chinuite trezira si pe

Voi sa scobor din tine Doamne lemne si carbuni Sa ma-ncalzesc, sa fiu o flacara arzanda Nu vrei sa fi rapit din norii tai strabuni Sa odihnesti in mine scanteia ta, mai blanda Adanc te simt,

Să te pierzi printre pavajele alterate-n luciu... miez de noapte iși așază amprenta pe dosul frunzelor Abia încolțite, încălzindu-te cenușiu. O preamărită odă iți răsare în lumina difuză a

Eram doar noi, si-o singura idee... Ne strabatea-n lungul coridor de vise Un scancet de durere, un tel deloc murdar Ma urmarea pe sub cearsafuri plin de sine \"De ce te ascunzi dupa degetele

Iar fulgii cei sălbatici, de ninsoare Avizi de caldul casei mele s-au desprins Din noapte. Târziu, cu-o dulce încântare, Imi păru că am vazut-o-afar’ prin geamul nins Și parcă-mi făcea cu mâna,

Un glas puternic barbatesc se auzi peste multitudinea de zgomote din bucatarie. -E vreo problema? intreba el pe un ton amestecat cu indignare si cu mandrie persoanala. -Nu sefu’, se distinse vocea

Ridica Doamne, in palma ta, natura Podoabe mandre-ti poarte seculii pe pamant Ca fagii cei de basme pe dealuri ce se-‘nalta In evantaiul mieilor ce pasc ca intr-un cant Un card de animale

Privi, la fel ca-n fiecare dimineata, soarele iesind greoi din cuibul sau de raze,in tacere. Si, pe masura ce fata i prinse putin din tenta rozolie a diminetii, se lumina pe chip si zambi. Acum