Cum să te rătăcești pe străzile...

Să te pierzi printre pavajele alterate-n luciu... miez de noapte iși așază amprenta pe dosul frunzelor Abia încolțite, încălzindu-te cenușiu. O preamărită odă iți răsare în lumina difuză a Gândurilor, tulburându-te Pe unde am lăsat lanterna cântarii, a trezirii la viața? Încep să cânt, deși nu mă ascultă nimeni Liniștea, oh, liniștea mă sugrumă de glezne Alunec împiedicându-mă de linia de tramvai dar nu contenesc să cânt Acele fețe de oameni mă privesc ciudat: Un fenomen pare a-și șopti unul altuia doar din priviri furișate... Unde găsesc găsesc strada ...? am și uitat-o deja Nu mai contează, ești prea obosit la ora asta Palmele tale vor găsi drumu înapoi, îmi arunca unu\' vorbe tăcute Dar, cum?! Eu vreau sa merg înainte nu ...înapoi cu jumătate de gură... Apoi, pasu’ mi se feliază, mă dezechilibrez iar Și inima-mi cântă, pesemne cineva mă vorbește de bine Se gândește la mine. Cu siguranță voi găsi drumu’ spre casă, înapoi... BA NU, ÎNAINTE.