Poezie
Expresia nimănui
nemărginire
1 min lectură·
Mediu
Cu stropi de reproș amar
A plâns acel copac
dezgolit de mine
dezgolit timpuriu
de tine
Uitate au fost și ele
Păsările ca niște cioburi înghețate
N-ai venit să le aduni
Să le duci, să doarmă
Și pomul acela
A scurmat în tocul ușii mele
Până a sângerat
Apoi și-a strâns ramurile
Ca pe un bagaj din gară
Și a lasat un loc de seara bună
Ursi tăi de pluș
Și-au aninat mâinile la spate
Legați la ochi
Așteptând focul
A nins două ore cu gene
Nu speram să mai vină nimic
E anul chiciurii târzii
Din care nimeni nu vrea să se trezească
Doar așa, cumva se va găsi
Nicăieri să curețe de frunze
Și de urme de tălpi
Pe nimeni
Și celelalte insignifiante treceri
Iși vor găsi stăpân și ele
Și alte amprente
001421
0