Texte în proză

Închise ușor usa in urma lui, fara sa o trântească. Usa de lemn se închise cu un scârțâit scurt care ii declanșă ceva in creier, - o bomba sta sa explodeze înăuntrul lui. Se apleca și-și dezlegă

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Îi reveni pe chip expresia aceea de bosmflare pe care Donna o știa foarte bine. Răspunde cu un zâmbet forțat, rânjind printre dinți dar n-o băgă deloc în seamă. Se așeză impasibil la masă mare și

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Stătu pe ace de cum sosi acasă. Se așeză pe canapeaua din living și-l aștepta să se întoarcă. Orele trecură rapede și-și pierduse orice speranță. S-o fi rătăcit prin pădure băiatul meu, gândi Donna.

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Nici nu băgă de seamă cât de repede trecu după-amiaza. Stătea afundat în gândurile sale lovind apa cu un băț și apa începu să facă cercuri. Matt ședea pe marginea lacului, nepăsându-i de nimeni și

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

2

Donna se răsuci pe călcâie și porni de îndată în căutarea lui Matt. Trânti cu zgomot ușa în urma ei, grăbindu-și pașii spre calea ferată de la Black Mill. Nu știu nici măcar de ce alesese drumul cel

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

4

Îl văzu stând chenarul ușii, nevrând să intre, încât prima senzație fu aceea de înstrăinare – nu îl mai recunoscu. Era ca și un altul, un alt soldat, cu pușca arborată pe umărul drept, în poziție

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Își duse mâna la pălărie, îndesând-o bine în cap. Borurile mari astupară în așa manieră nasul și urechile încât fața îi căzu într-un con de umbră rembrandian. Linia gurii și barbia zveltă, tinerească

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Oglinda era mult prea mică pe langă statura sa, prea puțin încăpătoare. Sufocantă chiar. Nu cum ar fi dorit ea să fie, să se afunde în ea, ca într-o apă liniștită, să se scalde nestingherit. Să fie

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

1

Crezu de cuviință, că ar trebui totuși să doarmă dar se temu să o facă. Cel puțin pentru moment…Asta, din cauza ideii obsedante ce i se îngrosă undeva în creier, ca o tumoră în plină formare. Se

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

2

De cand inima începu să-i bată nebunește, din acel moment, se simți alt om. Ca și cum n-ar fi existat, plutea în învalmașeala aceea ciudată de flash-uri ca într-o oază liniștitoare și relaxantă,

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Pasii rasunara cu scartaituri ritmice, secunda dupa secunda, pe parchetul laminat al incaperii luminata de o veioza albastra ce raspandea pe pereti o slaba, linistitoare. Intai ea, apoi el,

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Roata se porni - dinții și maxilarele li se încleștară din nou pentru a-nu-știu-cata-oară și învârtitul acela agonizant se declanșă: o tombolă mortală a celor prinși într-ânsa. Brațele, prinse de un

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Punctul sidef, abia perceptibil inainta mila cu mila, prin atmosfera rarefiata a planetei Oberon pana ce se concretiza -buburuza metalica ale carei suieraturi de propulsoare chinuite trezira si pe

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

Un glas puternic barbatesc se auzi peste multitudinea de zgomote din bucatarie. -E vreo problema? intreba el pe un ton amestecat cu indignare si cu mandrie persoanala. -Nu sefu’, se distinse vocea

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

4

Privi, la fel ca-n fiecare dimineata, soarele iesind greoi din cuibul sau de raze,in tacere. Si, pe masura ce fata i prinse putin din tenta rozolie a diminetii, se lumina pe chip si zambi. Acum

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

-Alo? Familia Pădure? se auzi o voce ascuțită de femeie. -Da, răspunse ferm bărbatul. -Sunt Clară Sures, inspector al Poliției Județene Hunedoara. Bărbatul ezită un interval scurt de timp încât

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0

8:49 a.m. Centrul Londrei.Culoarele de metrou iluminate arunca o lumina palpainda, asemeni celei de spital.Numai ca aerul e altfel.E sufocant si nu prea, ceva pluteste in aer. Bataile inimi se pot

DADîrzu Andrei-Ovidiu

0

0