Diana Lorena Țugui

uiți in fiecare dimineață toate definițiile dex-ului toți oamenii cu mâinile în buzunare căutându-și zile hotărâri fericiri etc îți place să înșiri ore la gâtul tău timid îmbătrânit să

ante scriptum:,,dragă’’ scos din buzunarul cu formule de adresare politicoasă Dragă necunoscutule, știu că într-o zi îți vei sfâșia mantia de oase și voievodul din tine va

am nevoie de imagini colorate îmi provoacă o depresie puternică filmele alb-negru o sa mă mut spre nord înainte vă las cheia sub masă deveniți copii și intrați după ea am lipit descântecele

ușile se trântesc aerul e livrat în cuburi plămânilor străini se sfâșie cu burta plină ultimele jaluzele amețitor de verticale se țipă la becurile sparte de pe trotuare și la câinii

luni,30 februarie 1991 ușa e blocată în poziție orizontală cheile roase priviri înfometate mârâind surd printre ,,bune zile’’stupide care zi care bunăvoință bolnăvicios de verticale

nu poți pleca înainte să afli vino mai aproape imaginile sunt mărite și colorate de la stânga la dreapta ai aflat că mi-au incendiat țipetele ordonate în șifonier? nu eram acasă chiar cu tine

am făcut guturai îmi clănțăne cuvintele pe limbă da am inhalat destul aer de ploaie și m-am înecat am febră printre imaginile înverzite delirez v-am adus pe toți și v-am pus la presat între

nu știați?clovnii au sufletul mult mai turtit decât noi (așa ca o acadea) ei se contorsionează în jurul grijilor de plastic și mimează vara cu fluturi ieșind din urechile ciulite ești bucuros

miroase a ploaie și dinții de lup presărați printre zile hoinare arată drumul mișcătoarele forme își încalță pantoful drept cu piciorul stâng nu e de mirare că sunt mai lenți decât ceilalți

UN VEAC DE SINGURÃTATE Gabriel García Márquez

m-am născut cu vocea ei în urechea dreaptă limbă pământească mustrându-mă dacă scot în lume capul descoperit ,, să nu mai faci asta când soarele pe care-l poarta fiecare în buzunare( fără să

toți călătorii amețesc din cauza pământului de sub picioare de sub inimă își iau gura de aer încurcați între colțurile stațiilor cubice de autobuz la ferestre au ieșit câteva degete să-și scuture

nu, nu am trecut dincolo ce naiba am niște oase între care mă încadrez nu e așa ușor să jefuiesc aerul nu e nici urmă de fulg sau de calm absolut în mine ca să mă pot ridica nu practic

așa cum ești azi tristă și lăsând câte un gol în fiecare imagine pe care vrei să o prinzi știi, exact așa, în poziția asta de arlechin concediat semeni cu mine dar nu, să nu crezi că suntem

la început m-a obsedat imaginea fetiței scheletice cu rochie galbenă era așa aproape de mine încât puteam să aud destul de clar când dansa și cum plângea apoi poate am căzut sau poate m-am uitat

mâine o să ne plimbăm mai încet am început să șchiopătez și las mereu urme în metroul de pe autostradă azi am plătit cu țipete ordonate în cutii (gura lui de orator știrb o cerea și le aveam

,,Bine!”am strigat bine că nu vrei să mă scoți la plimbare pe sub străzi o să merg oricum nu mai ascunde cuierul tot o să iau umbrela de acolo și o să hoinăresc singură pe drumul ăla de țară

uitați-vă uitați-vă cât de mică m-ați modelat ca și cum nu aș avea genunchi și palme să fug să țip cum trageți de firul ăsta de inimă nu vă dați seama că puteți să o rupeți prin gaura cheii voiam

sunt bine doar că respir mai încet în fiecare dimineață și mă trezesc speriată să nu fi pierdut ceva o șuviță mai înnegrită azi sau nuanțele inegale din voce știi mi se pare tristă parcă ți-am

când mi-am amintit că s-a ofilit până și verdele din goblenurile bunicii mi-am luat nasturii creioanele colorate nisipul și am plecat să caut florăria îmi bătea soarele apusului drept în ochi m-am

azi mă voi înghesui înăuntru voi plia degetele și le voi așeza în atriul drept voi îndoi genunchii gândurile imaginile și le voi îndesa între coaste voi pune suficient aer încât să

într-o zi te-ai făcut mai palidă mai înaltă purtai tocuri ca să poți spune la ureche ,,sunteți bătrâni’’ oamenilor de pe stradă figurinele de lut împrăștiate în jurul ochilor tăi erau

da,puteți să vă smulgeți firele albe să vă scuturați umerii și să intrați a! și neapărat să vă descălțați nu,nu e o moschee aici nimeni nu se roagă între două și trei nu trebuie să aduceți flori