azi e toamna vecinilor

azi e septembrie dar oamenii sunt la fel de bronzați parcă s-au și alungit in goluri ciudate care urcă în fiecare zi la inimă

toți poartă sandale și sentimente trei sferturi să li se vadă gleznele tocite

între străzi orașe lumi ape

Naida a ajuns bătrână și liniștită s-a așezat într-un colț al ferestrei a început să scâncească

privit-o surprinsă pașii au inceput să foșnească

într-adevăr avea dreptate petele de pe colțul castanelor nu se observă cu ochiul liber

de aceea nu știe nimeni când vine toamna ea merge tiptil (tic incurabil)

se spală pe mâini lângă ușa scoasă din balamale

noi zâmbim politicos ce bătrâni simpatici au devenit chipurile din oglindă

căscam tot la fel de politicos ducând cuvintele la gură apoi în palme

ne întoarcem pe partea amorțită a inimii și visăm cu gura plină de înjurături

că suntem mai blânzi spunem o poveste avem copiii politicoși

telefonul sună cineva de pe stradă răspunde cu taxă inversă

pe toți pereții s-au decupat uși