Poezie
interogatoriul
pe zimții frunzelor de toamnă
3 min lectură·
Mediu
nu, nu am trecut dincolo ce naiba am niște oase între care mă încadrez
nu e așa ușor să jefuiesc aerul
nu e nici urmă de fulg sau de calm absolut în mine ca să mă pot ridica
nu practic yoga și oricum ce legătură ar avea cu noianul de zile care îmi îngroapă piciorul până la genunchi
azi ieri mâine -nu e o linie de strangulat disperări
nu port arme nici negre nici colorate nici invizibile
am doar un țipăt ascuțit pe care nu-l arunc niciodata mi-e frică să rănesc pe cineva
pentru că sângerez eu de fiecare dată mi-e frică să merg seara pe străzi cu ochii închiși
mi-e frică de bătăile de aripi și de umerii strâmbi ai necunoscuților
dar nu atac pe nimeni vedeți nu am excese de panică
la naiba nu erau dinții mei înfipti în surâsul ăla
nu erau unghiile mele trasate peste sângele vinovațiilor nu,nu am fost eu
cum adică ce făceam la ora aia?mă rugam să vină și la mine lumini
să le privesc vieți în șir și să mor așa încremenită făcându-mi cruce
ce sinucidere, domnule? normal că țin la viața asta cățărată pe mine strangulându-mă grațios
aș avea multe de țipat la ea aș avea mult de iubit și mulți oameni de mirat
dar nu găsesc ce trebuie
drepturile omului, spuneți? Nu domnule nimeni nu a călcat în picioare nici o hârtie ștampilată
doar mâini și inimi,domnule,atât s-au călcat până s-au învinețit răsăriturile
și soarele apare din burta pământului îl scuipă gravitația de acolo nu e locul lui dar asta e trebuie să-și facă datoria și noi la fel
avem grijă să nu ne scoatem ochii decât în înghesuială și cu vârful pantofului ca să nu ne murdărim pe mâini
ce complici domnule aici toată lumea vorbește o limbă bifurcată și veninoasă
nu ai de cine să te apropii de- aia nu se vor mai planifica războaie pentru că nu există alianțe
vedeti bine toată lumea luptă pe propriul câmp în propriile trașee
baricadate cu ură și noroi până sub inimă
pagube matariale?Da ,da există ca în orice lume respectabilă și politicoasă se distruge apoi se plătește
falangele genunchii pupila fierea mai ales fierea și inima s-au bombardat destul
s-au retras una în alta și au explodat în bălțile astea pe care le vedeți
și care nu mai termină de evaporat
daune morale?nu știu domn’le toți suntem complet sănătoși ne-am făcut analizele și vaccinele corespunzătoare
în afară de schizofrenicii ăștia care nu vor să fie amabili cu moartea
uitați-vă la ei au luat forma aerului și stau în colțuri până mucegăiesc
și tac își înghit limba apoi plâng ca niște copii care tocmai au făcut pe ei
asta e viața domn’le puteți să o treceți aici în procesul verbal să semneze toți
Ah!e ora aia nefastă când ies tentaculele de sub cămăși se lărgesc ochii
și se arată lamele cuțitelor legate de omușorul ăla din cerul gurii care își înjură strămoșii
lăsați-mă domnilor vreau să țip n-auziți că mi-e frică ce naiba
lăsați-mă să fug înapoi să mă ghemuiesc în brațe de om să strig unde ești mamă
vreau să respir cu ajutorul plămânilor tăi
Doamne repede repede aprinde lumina
până nu murim toți
asfixiați
063577
0
să le privesc vieți în șir și să mor așa încremenită făcându-mi cruce
Cuvintele sunt illustrate si ele la randul lor cu diferite metafore si incep sa vorbeasca din alta perspective, materializand stari si exprind aproape acelasi lucru, cuprinzand in semnificatia lor o mare doza de fantezie.
Tot poemul se invarte pana la urma in jurul unei idei – viata, pierderea trupului nu are atata importanta pe cat ar avea pierderea unui cuvant din contextual poemului, fiecare cuvant are locului lui. Viata pastreaza sufletul, adica partea spirituala, cea materiala nu poarta atata interes. Unele cuvinte ar parea abstracte dar daca incerci sa le intelegi descoperi o multitudine de interpretari, doar imaginatia cititorului poate lamuri pe deplin anumite ascunzisuri.
Un poem cat o viata, fiecare vers cuprinde in el un alt poem, pentru toate acestea si indeosebi pentru complexitatea imaginilor create cu buna stiinta si lucrate cu calm toata apreciere. Felicitari!