schiță pentru o revelație

E un poem bun, în afara versurilor următoare, care ar trebui înlocuite, scoase, din motiv că nu transmit nimic sau al uzurii lor, le poți găsi în multe poeme:

\"orașul bătând ora doisprezece fix când\"

\"neputința si refuzul de a renunța
oamenii la care țin si pe care îi alung\"

\"înfrângerea unui leu paraleu\"

Dan Muresan,
Am tinut cont de observatiile tale si am modificat
-orasul pentru ca il mai folosisem undeva si imi dadea senzatia de vers deja ,,purtat\'\'
-neputinta si refuzul le las ,sunt ale mele,ma chinuie trebuie sa fie aici(poate in alta forma sau spuse altfel,dar acum nu imi vine in minte alta formulare)
-leul ma trimitea cu gandul la fricosul din Vrajitorul din Oz dar daca nu ti-a placut,inseamna ca are ceva suspect si sunt eu prea subiectiva.
In concluzie,iti multumesc pentru lectura si pentru semn,orice cuvant ma ajuta(sa urc sau sa cobor trepte).
sincer,
Diana Tugui

mie îmi pare că acesta ar putea deveni un poem foarte bun dacă

1. ai mai renunța la unele versuri sau bucăți de versuri care par a fi în plus și rup ritmul
2. ai tăia versurile mai puțin previzibil, tocmai ca să accelerezi ritmul de care vb. la punctul 1. :D
3. ai lucra cu mijloacele poeticii expresioniste, asumându-ți dpdv tehnic câteva chestii etc. (nu detaliez aici...)
4. m-aș gândi mai bine la titlu, să nu sune a revista liceului

și, deși e ciudat & aiurea să fac asta - dar fiindcă mi-a plăcut textul tău - eu cred că ar putea fi așa:

\"eu sunt o mănușă în care
se uită copiii crezând că
se-adună morții acolo să stea la taclale - o jumătate de naștere
urlând
lumină pe care o vezi cu vârful degetelor

sunt oamenii transparenți pe care nu i-am
întâlnit niciodată
tăcerea lor rostogolită prin zile mărunte
indiferența
scâncetul urletul dorul de cuvintele limbii mele

sunt toate cuvintele pe care
le-am spus sau de care am rămas încă datoare
furiile tăcute sfâșiind oase de cretă - calmul
ca o frunză de nuc obligat să o mesteci
eu am forma timpului pierdut în ghețuri subpolare

sunt gândurile cu care ucid fluturi - resemnarea
zbătându-se la fiecare bătaie de inimă
neputința refuzul
oamenii la care țin și pe care-i alung câteodată cu pietre
toamnele în care nu scriu - prăbușiri tăcute
dungi mari fluide intense între dorințele mele
și-ale voastre - imaginea macilor arși
plutind pe ape vii ape moarte

cu mâinile la tâmple
eu
încerc să-nțeleg moartea din greșeală din milă - și toate astea
fără verbul a fi\"

Mihai Constantin,
Ma bucur ca ai trecut pe aici-cu niste pareri constructive,din care am ce invata.
Da a fost ciudat sa vad modificarea formei,dar am acceptat-o si iti multumesc pentru ea fiindca eram constienta ca ceva nu era in regula .Nu am vrut sa se piarda continutul,ideea initiala-am o obsesie cu asta de fiecare data cand modific o poezie-dar e bine asa.Iti multumesc.
Titlul il las deocamdata,nu ma pricep la ele vin singure sau nu vin deloc e mai bine asa decat ceva de genul ,,fara titlu\'\' nu?:D
Nu am studiat in detaliu tehnicile expresionismului de care vorbeai,singurul reper ramanea Blaga,dar la sugestia aceasta poate o sa citesc ceva care sa ma ajute.
sincer-sincer,
Diana Tugui

ps:deja poemul asta incepe sa se departeze de mine

da, știu exact ce spui cu \"poemul începe să se îndepărteze de mine\".... știu bine și eu. dar cred că nu trebuie să-ți fie teamă de asta.

u know, e un pictor celebru & f. mișto - francis bacon - care uneori avea crize și își distrugea lucrările (chiar și unele f. bine primite în expoziții, publicate prin albume, monografii etc.) well, faza e că avea și momente în care regreta că le distrusese, când își cumpăra albume cu el însuși de la librărie doar ca să-și mai vadă anumite picturi, dar asta e altceva. :P

ideea e să scriem aici & să aflăm păreri, doar. să nu ne încrâncenăm etc. deci mă bucur că ți-am fost de folos.