Poezie
baladă despre nefericire
1 min lectură·
Mediu
steaua din frunte apune în fiecare seară când nu suntem acasă
se răcește lângă ceașca cu ceai arată ca o unghie de copil bolnav
se retrage în piele înțeapă cu un colț foșnitor îngălbenit entuziasmul
mulțimii care aleargă prin zăpadă printre lumini înghețate
jefuind căpițele de fân smulgând cu o plăcere nebună frunzele de trifoi
,,sunt nu sunt sunt nu”
*
lumina băltește în sfere deasupra capetelor noastre
în parcuri iernează lupii cu botul pe labe
așteptând o altă minune un zmeu îmbunat din cărțile cu ,,a fost odată”
nu mai e nimic de văzut putem să ne târâm un ,,acasă”
calm pe trotuarul de vis-a-vis și să ne ghemuim bine
atât cât să devenim un cerc cu raza egală cu sine
dar cu o rază clară de lună să se bucure până și oamenii văzând-o
ne picură în ureche o viață întreagă așteptând
trecătorul de la ora douăzecișipatrufix
care știe probabil cui oferă mama florile din glastră
duminica
despre oamenii fericiți se vorbește în șoaptă
ca despre morți
002.002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Lorena Țugui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Lorena Țugui. “baladă despre nefericire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-lorena-tugui/poezie/1816861/balada-despre-nefericireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.