scrisoare de iarnă

bună dimineața, Naida,

am venit și eu în vizită pe la tine, mă așez frumușel aici pe fotoliu și mă uit prin poezeaua ta:

-la intrare-titlul îmi place, subtitlul nu l-am înțeles prea bine dar îmi place și el, ante scriptum-ul e cam hmmm strident da\' cere milă așa că îl las în pace;
-în prima parte mi se pare bine nuanțat tonul nostalgic, ai imagini reușite și o naturalețe care se întâmplă frumos;
-acel \"atât de cocoșat peste...\" pare strident în context, nu-mi place de el;
-\"cel care dă foc vara lanurilor de maci\", uau! zic o dată, uau! zic de 2 ori, unora ar putea să le pare cam sirop da\' părerea mea e că dacă e sirop e sirop de fragi, ăla îmi place mie mult de tot, e un vers de îți vine să închizi ochii în plină iarnă și să te gândești la câmpuri de maci, uriașe întinderi de maci arzând în soare, uau, hai că am amețit, trec mai departe;
-versul acela cu strangulatul gândurilor și cu aerosoli mi se pare dur de tot, scârțâie, părerea mea, ca nisipul printre dinți, asta ca să rămân în nuanța marină(de nisipul printre dinți spun)
-un nu personal și pentru versul cu aerul din plămâni și rănile care urlă împotriva vântului, auuuuuuuuu, e un vers ratat, părerea mea;
-finalul e ok, mai ales că apar acolo niște bomboane de ciocolată, vreau și eu una că am obosit de cât am tastat aici, sau nu, mai bine dă-mi-le pe toate că tu ești tânără, draga danului, faci repede rost de altele

cam atât pentru astăzi

danul

aranjarea în versuri ar putea fi modificată, parcă suferă estetic, unele versuri sunt prea scurte altele prea lungi

uite, îți dau o bomboană de ciocolată(din cele pe care le-am luat de la tine:))ca să nu te superi pentru părerile mele, nu trebuie să ții cont de ele, sunt doar simple păreri de dimineață, până deseară mi le schimb de 10 ori probabil:D

o lupta intre imaginar si real, intre proiectiile noastre si ziua care e asa cum e si iubirea care e asa cum e

mie imi place partea asta, Diana


ce culoare are drumul spre casă când la mare începe să ningă
pe partea dreaptă a inimii chircite toți oamenii își vor da demisia toate radiourile se vor opri și vântul polar va începe să urle
ești atât de cocoșat peste imaginația mea încât nici nu te cunosc poate că întâlnindu-te pe strada cu sens unic nu ți-aș scrie nici de milă un poem

o iau cu mine
si ma duc
cu drag
Angela

faptul ca ati lasat langa poezia asta ceva din timpul vostru atat de pretios nu poate decat sa ma bucure:)
Dana,
nu-mi prea venea sa cred ca esti chiar tu privind o poezie aproape anonima dar dupa ce am citit sunt sigura; chiar ai dat pe aici
-titlul e ceva spontan,fiind conceputa sub forma unei scrisori,incepea doar cu ,,draga’’,iar subtitlul e un fel de indicatie:urmeaza o alta scrisoare de iarna,in care o sa se regaseasca ,,partea cealalta a ochilor incetosati’’,la propriu sigur,la figurat o sa vedem:D
-Multumesc pentru imaginile reusite,inclusiv campul cu maci,pe care l-am visat,mi l-am imaginat sua l-am vazut,nu mai stiu sigur,dar care mi-a lasta o impresie...altfel
-Probabil o sa modific ,,cococat’’ fiindca tot spui tu obiectiv obiectiv:P-ma gandeam la cineva batran pe dinauntru,dar nu merge formularea cocosat nu se potriveste cu ,,peste’’ multumesc si pt deschiderea asta de ochi:)
-e dur versul,da,dar incepusem sa ma enervez,doar de aceea ma adresez unui necunoscut;o sa-mi ramana in minte observatia,poate reusesc sa fac ceva in sensul asta,nu-mi place deloc nisipul intre dinti
-e cam macabru finalul,bine,ma gandesc,dar nu vreau sa se altereze starea initiala(poate las naiba ranile alea,dar senzatia de ,,carne vie’’ peste care bate vantul e de-a dreptul dureroasa,desi aici erau alt fel de rani)
-In leg cu aranjarea versurilor...bine:do s ale ingramadesc mai mult,cum fac eu de obicei si gata.Ca sa dau senzatia de amalgam,de graba spre nicaieri
-nu ma supara parerile tale,Danule,ma fac sa recitesc si sa vad (sau nu?) imi place spiritul tau critic:d
ps:poezea e de alint,am retinut:p

Angela,
Daca iti plac,poti sa le iei:)
ps:sa nu uiti bomboanele de ciocolata:)
iti multumesc
cu drag,
Diana ,Naida

\'sau
\'lasat
\'cocosat
\'o sa