criza de lumină

nu poți pleca înainte să afli vino mai aproape imaginile sunt mărite și

colorate de la stânga la dreapta

ai aflat că mi-au incendiat țipetele ordonate în șifonier? nu eram acasă

chiar cu tine mersesem să înecăm amarul vecinilor nu acuz pe nimeni

numai după lemnul de santal îmi pare rău

cineva ar spune c’est la vie eu spun că o să le țin de acum într-un loc mai sigur

de exemplu în sertarele minții tale nimeni nu ar scotoci acolo

nu vreau să te plictisesc cu lucrul ăsta lipsit de lacrimi vaiete și cenușă ți-am zis doar să știi

asta se întâmpla la primul cântat al cocoșului de pe acoperiș care arată nordul

la al doilea scârțâit mi-au furat drumurile de întoarcere eram adormită

și nepăsătoare la fel ca și acum noroc cu vecinii care stau întotdeauna

în același loc pe tine te-au anunțat din greșeală și ți-ai cumpărat

ceas și mușchi de copac să nu uiți drumul

ai venit cu felinarul în care licuricii se mâncau reciproc

ai alergat speriat spre mine am țipat că nu e ora de vizită

ai vrut să-mi prinzi mâna am uitat că eram ciungă ieri

la al treilea cântat locuitorii cordului meu au fost răpiți

am rămas devastată ai rămas singur

am început să umblu prin mine cu lanterna

ai venit cu un răsărit pe brațe nu știu de unde îl luaseși

era târziu ne-am apucat să mâncăm simțeam ceva alterat în aer

am ieșit ne-au furat casa cu totul au mutat-o în alt desen animat

nu ne-am supărat nu am denunțat pe nimeni deși îi bănuiam pe toți

acum continuăm plimbarea dezinvolți glumind printre degete

lăsând mult spațiu liber între gânduri și aer între cuvinte

ai început să zâmbești puțin cred că inima se răsucește mai repede

uite în seara asta pot șopti am scăpat de ticul ăla nesuferit de a țipa și totuși

cineva țipă își pierde răsuflarea se zvârcolește cade revine țipă

nu nu pot fi eu