forma cuvântului-inimă

m-am născut cu vocea ei în urechea dreaptă

limbă pământească mustrându-mă dacă scot în lume capul descoperit

,, să nu mai faci asta

când soarele pe care-l poarta fiecare în buzunare( fără să știe)

e mic și fumegând ca o tămâie”

lumânarea pe care o aprindeau doi apostoli când și-au coborât sufletele pe apă

este limba– pădure limba- viespe limba- fluier cu un singur capăt de lume

sau bătrâna care toarce în noi filele unei povești de citit într-o iarnă cu lupi la ferestre

este copilul mutilat care țipă după o mamă- pământ o mamă- apă și o mamă- om

sau fecioara cu spice de grâu împletite în inimă și mai ales

plânsul tomnatic al ciobanului moldovean

încurcat între rădăcini veșnice de salcie

Diana Lorena Þugui