Îmi făceai lucrueile să rimeze
cu plânsul,cu îngerii,cu salcâmii
...cu tine.
Frânturile vroiau să te urmeze
prin existențele geometrice
...uitasem s-aștept.
Ma dizolvai între toate cele dragi
Viața mea e un mare poem,
cel mai amplu și inutil scris vreodată
de-o puternică bătaie de vânt pe-o faleză uitată;
n-am adunat nimic monden,
nimic firesc n-a fost să mă adune,
n-am reușit
Dormeam,nu mai visam demult,dar dormeam și aveam acea impresie revigorantă că lenevesc.Până când pic-pic,pic-pic,pic-pic...se izbea de geam,când încet,când nervos,când senzual,în orice caz
Mâinile tale sunt peste tot mamă,
peste tot.
Au fost sub tălpile mele
când mă învățai să pășesc,
mi le-ai trecut peste buze
când nu puteam să zâmbesc,
le-ai strâns peste condei
când nu știam
Să vă spun cum se vede din geamul meu de la stradă începutul unei povești...de dragoste.
I-a luat mâna grea între degetele lungi și subțiri;și-a înfipt privirea în ochii lui opaci de sub sprâncenele
Mi-e gol sufletul de mine.
Azi mă iubesc atât de puțin;
și golurile seamănă a rime
nu știu de unde până unde țin.
Dar pot să-mi pun geana
pe câte-o clipă,
să-ți șoptesc:\'aici,aici e
Într-una din zilele astea toate se vor temnina...și-mi va parea rău căci n-am să mai rețin amărăciunea acestui zâmbet,povara acestei încruntări,covârsitoarele-ntâmplări de prin ridurile frunții.N-am
Cuvintele tale așezau flori de gheață
pe fereastră.
Înăuntru era cald.
Brodam pe șosete vișinii
cu ață verde:
\'Crăciun Fericit!Te Iubesc!\'
cu litere strâmbe de școlar dichisit,
cu un ac
Ai să te întorci
cu genunchiul înfipt
în cine-știe-ce petală-clipă,
cu mâinile pline
de lucruri pe care ți le-am spus;
și ai să vrei să-mi fii iar
culoarea buzei de jos
ușor mai plină decât
Lasă piciorul meu stângaci de balerină
să-ți calce clipa asta.
Tu te-ntinde pe toate celelalte ale mele
să dormi.
Lasă degetele mele tremurânde
să-ți răscolească fruntea
ca și cum aș
Din pumnul tau strans
n-o sa cada tarana,
caci n-ai sa ma ingropi;
din chipul tau frant
n-o sa alunece lumina,
caci n-ai sa ma porti
in tine;
Din nasturii tai
azi n-o sa ploua,
caci n-ai sa
Nu am stiut
sa fiu mai mult
decat o portocala,
cu parul ud,cu talpi desculte,
cand dulce,cand amara.
Nu am reusit
decat sa plantez
ici colo cate un copac
in tine,
cu flori albe
In somnul talpilor mele,
nu te-am auzit venind,
nu m-am putut ridica
sa-mi astern pleoapele in cale,
sa te ajung, sa te prind
intre barbie si umar,
sa te opresc...
sa te am, nu am
Mi-e sufletul o coaja nuda
de portocala,
si obrazul floarea ei..
\'Bine,bine\' ai sa-mi spui,
\'dar unde e copacul?\'
\'Copacul?!\'
\'Da!Ce te mira?\'
\'Credeam c-ai sa ma intrebi de
Mai caut si astazi poemul in care
m-am nascut.
Astept si acum batranul voios
cantand neincetat vremea lui;
copilul sfios cu ochii lui mari,
cu maini manjite de tarana;
o fata pasind pe varful
Intinde-ti fatuca parul pe asternut
si strerge-ti urma salcamilor ucisi din priviri,
acopera-ti dara vremii de pe obraz,
nu-ti mai picura pe buze pelin.
E de-ajuns!
Dezveleste-ti umarul din
Am iubit orbeste,prosteste
dar cu totul
intaiul om de zapada,
figurina nefericita
chinuita de copii unui vecin.
Ochii de carbuni,
nu puteau sa ma cuprinda,
gura deformata
din bomboane
Acest anunt se adreseaza in special elevilor care au participat la \'Festivalul de creatie pentru elevii din colegiile militare\',care a avut loc anul acesta intre 25-28 octombrie --la Colegiul
Iubesc cel mai mult
vocea ta de dupa o lunga tacere,
mana ta intinsa din care
rasare o portocala;
sufeltul tau in forma de frunza,
tu,ca un copac
rasarit dintre asternuturile mele
intr-o
sa ne cuprindem cu totii genunchii,cu bratele amandoua si sa le strangem cu
ardoare,cu dorul creat de spatii milenare intre ultima intalnire si acum.
sa le imbratisam sfios si tandru,fara de
Cat e vrema de lunga si lata
stau intinsa
in palma ta,
pe burta,
cu obrajii priponiti in pumni
si cu coatele bine infipte
in linia vietii tale,
cu picioarele incrucisate,
balansandu-le
Uite aici,aici trebuia sa fie un rid,ca de pe frunteam unui intelept, ca din coltul ochiului unei domnisoare batrane care a zambit in gol o viata, ca in coltul gurii bunicii in acea ultima
Copil fiind cautam
copacilor ochi.
Cineva imi spusese ca plang.
\'Imuni la vorbe?!\'
mi-am spus curioasa
intr-un tarziu.
Am batut cuie pe ici colo,
in scoarta lor groasa;
vazand ca plang ma
Ce-i cu picioarele fetei asteia,
ce-i cu picioarele ei dezvelite?
Ea doarme tacuta.
Ce minte haina
a lasat-o asa,
cu picioarele atarnand goale peste cer?
Lume,ia si tu un picior,
o glezna,
o
