Scuza-ma,scuza-ma!
ti-am varsat cafea
pe rochie;
acum nu mai poti fi
mireasa,
cel putin nu a mea.
Imi pare rau
c-a trebuit sa fie asa.
Oricum nu te vroiam
de sotie,
e mai bine sau
Imi tarasc sufletul in lant
in urma mea,
precum pe ultimul caine.
Mi-e mult prea greu
sa-l port altfel.
Si de l-as lua
o,de l-as lua in spate,
as incremeni
in fata casei tale,
pe
Minciuna clipelor
ce-au fost
sau ar putea sa vina
eu n-o mai vreau.
In asteptarea
unor morti
care-au trecut
sau ar putea
s-apara
nimic din mine
n-o sa mai tresara.
Eu nu ma mai multumesc
desi,intre mine
si tine
e numai zgomotul surd
al zilelor ce mor,
e numai
neinsemnatatea
unui graunte de praf,
uneori calea
care duce spre noi
e infernal de lunga.
inevitabil,
tu calci pe
cand te-ai furisat
pe chipul meu
si cum ai reusit
sa-mi stai in genunchi
pe pleoape-
obligandu-ma sa le inchid,
sa te visez-
si in acelasi timp
sa ma tii de maini,
astfel incat sa nu te
Pareai mirat
in zori
cand te-ai trezit
cu mine la usa ta
cu toate catrafusele
si prietenul meu
soricelul Moe.
Nu aveai desigur
cum sa stii
ca aveam sa ma mut
in tine...
Ai fost putin
Fie cum vrei tu,
dar pleaca acum...
Stiu,stiu,
eu te-am chemat
da,da,
se poate sa fi implorat...
Sunt obosita
imi e al dracului de grea
umbra.
Si sufletul imi atarna
asemeni argintilor pe
Ochii iti erau calzi in ziua aceea
De basm,devis,de neuitat
Mai apoi, insa am aflat
Lumina nu era a mea.
Buzele iti erau mari in ziua aceea
\'Iubitule,ce s-a-ntamplat?\'
Dar glasul
\'Stai aici!\'
i-am spus vremii
intr-o vara,
tolanita
pe-un tol batranesc.
\'Stai aici,
cu mine
in livada,
si invata-ma sa povestesc...\'
\'Fa-ma vant!\'
i-am soptit
inclestata
de
Am uitat gradina
in care fetita
cu obrajii priponiti
in poarta
numara frunze
nucului ce o inghitea...
Cu rochita vesnic muradara
spanzurata de umerii moi
tavalindu-se prin
multe-as mai vrea sa iti cer dragul meu, doua castane coapte,o ghinda ofilita,cozonacul de pe vatra parasita si o floare,orice floare ,chiar si floarea ce sta moarta in glastra,la fereastra;mai da-mi
ultima clipa
aluneca anevoios
pe copasa frunzei
ce sta sa cada,
ultima la randul ei...
ai uitat(din nou)
sa ma culegi.
cum sa ma recunosti?
strazile sunt pline
de moarte,de mine.
aud cum cade
de jos in sus
un soare ruginit
si despletit
ca o fecioara mincinoasa.
spinii tai insangerati
de toamna,
ma dor
frunzele putrede...
ma acopar.
din cerul
E devreme...
Buzele mele
adorm
sub lespezi
acorduri...
primul sărut.
Ochii mei
sting
lumânări...
ultima noapte.
Chipul tău
brodează
fantome,
fotografii,
noi doi...
târziu.
Privirea
chip dupa chip
șoaptele adorm...
cântec de leagăn metalic,
două brațe infinit
de lungi si feminine.
ropot după ropot
totul e pustiu
în afara mea...
numele tău...
înghititură după
Cândva,
cu suflet desculț
(a fost o vreme)
lumea fugea
de sub ființa mea plutitoare,
zarea mă săruta...
Acum,
cu aripi furate
(e o vreme în vreme)
oglinzile mă târăsc
...același
Sunt condamnată
la vise
într-un corp străin...
Cu suflet
împrumutat
scormonesc printre umbre
după trecutul
inventat...
O biată fotografie
pe care n-ai iertat-o
nici arsă...
O
Dimineață udă
aromă de tei
cafea senzuală
ea:-nu am știut
în ziua în care
am rupt din tine
să-mi fac soare
că nu mai poți zbura...
el:-nu am crezut
nu mai erai
nici în priviri
adio!...de astazi chiar adio,desi mi-e martor Dumnezeu am spus de-atatea ori aceste lucruri...dar nu!de astazi chiar Adio!...o poza patata de ploaie,trei scrisori si sarea unor lacrimi...adio!adio!
sunt azi o mie de dimineti
de cand
ti-am zarit chipul
destramandu-se in zare..
(nu pleca!...)
maine vor fi o mie una nopti
de cand
a inceput sa se topesca
amintirea-n lacrimile
ea:-mirosea a tei ziua aceea,
tei uzi si senzuali,de ploaie...
as fi vrut sa-ti spun multe ,
in ziua aceea,cu ploaie si tei...
el:-poti sa-mi spui si acum...
(mana lui mangaia un
Fereastra poarta
stigmatul umbrei tale...
Intunericul e
avatarul pasilor tai..
Pe arcusul frunzelor
luna joaca
aceeasi nota funerara
complexitatea primelor taceri...
Vantul are
