Lasă...ți-am spus mamă:
Lasă țărâna să-mi străpungă
tălpile
însângerând până la suflet
copilul prost ce sunt!
Lasă...ți-am plâns mamă:
Lasă genunchiul meu
cel strâmb
să sărute pietrele din
Îmi place ploaia aici
e sărată,
ca și cum marea s-ar scurge
prin cer peste noi.
Și soarele ăsta blând de toamnă
își scutură frunze blestemate de plop;
și îmi place ceața de la opt,
aerul
Mânile-mi sunt pline de sânge
din rănile atâtor soldați,
din tot atâte a lumi,
pe care i-am îngrijit,
dintre care, spre lauda mea
nici unul n-a murit.
Port brodat, pe spatele
Mi-e sufletul o coaja nuda
de portocala,
si obrazul floarea ei..
\'Bine,bine\' ai sa-mi spui,
\'dar unde e copacul?\'
\'Copacul?!\'
\'Da!Ce te mira?\'
\'Credeam c-ai sa ma intrebi de
Mai caut si astazi poemul in care
m-am nascut.
Astept si acum batranul voios
cantand neincetat vremea lui;
copilul sfios cu ochii lui mari,
cu maini manjite de tarana;
o fata pasind pe varful
Imi tarasc sufletul in lant
in urma mea,
precum pe ultimul caine.
Mi-e mult prea greu
sa-l port altfel.
Si de l-as lua
o,de l-as lua in spate,
as incremeni
in fata casei tale,
pe
Dimineață udă
aromă de tei
cafea senzuală
ea:-nu am știut
în ziua în care
am rupt din tine
să-mi fac soare
că nu mai poți zbura...
el:-nu am crezut
nu mai erai
nici în priviri
Iubesc cel mai mult
vocea ta de dupa o lunga tacere,
mana ta intinsa din care
rasare o portocala;
sufeltul tau in forma de frunza,
tu,ca un copac
rasarit dintre asternuturile mele
intr-o
Mă știi ca pe o rugaciune
și mă porți împlinită
sub susurul dorurilor tale,
împăturită meticulos
în buzunarul de la piept.
Mă ceri tuturor vremurilor
care m-au iubit,
cu genunchiul
Am să aștept.
Se va face de primăvară și la tine.
Deși vorba e
că nici nebunii nu cântă pe străzi pustii.
Și unii jură
că apa de mare
nu e prielnică nici unei flori
...tu spui că mai bine
Într-una din zilele astea toate se vor temnina...și-mi va parea rău căci n-am să mai rețin amărăciunea acestui zâmbet,povara acestei încruntări,covârsitoarele-ntâmplări de prin ridurile frunții.N-am
Am iubit orbeste,prosteste
dar cu totul
intaiul om de zapada,
figurina nefericita
chinuita de copii unui vecin.
Ochii de carbuni,
nu puteau sa ma cuprinda,
gura deformata
din bomboane
Intinde-ti fatuca parul pe asternut
si strerge-ti urma salcamilor ucisi din priviri,
acopera-ti dara vremii de pe obraz,
nu-ti mai picura pe buze pelin.
E de-ajuns!
Dezveleste-ti umarul din
chip dupa chip
șoaptele adorm...
cântec de leagăn metalic,
două brațe infinit
de lungi si feminine.
ropot după ropot
totul e pustiu
în afara mea...
numele tău...
înghititură după
Mâinile tale sunt peste tot mamă,
peste tot.
Au fost sub tălpile mele
când mă învățai să pășesc,
mi le-ai trecut peste buze
când nu puteam să zâmbesc,
le-ai strâns peste condei
când nu știam
Din pumnul tau strans
n-o sa cada tarana,
caci n-ai sa ma ingropi;
din chipul tau frant
n-o sa alunece lumina,
caci n-ai sa ma porti
in tine;
Din nasturii tai
azi n-o sa ploua,
caci n-ai sa
Îmi făceai lucrueile să rimeze
cu plânsul,cu îngerii,cu salcâmii
...cu tine.
Frânturile vroiau să te urmeze
prin existențele geometrice
...uitasem s-aștept.
Ma dizolvai între toate cele dragi
ultima clipa
aluneca anevoios
pe copasa frunzei
ce sta sa cada,
ultima la randul ei...
ai uitat(din nou)
sa ma culegi.
cum sa ma recunosti?
strazile sunt pline
de moarte,de mine.
Fie cum vrei tu,
dar pleaca acum...
Stiu,stiu,
eu te-am chemat
da,da,
se poate sa fi implorat...
Sunt obosita
imi e al dracului de grea
umbra.
Si sufletul imi atarna
asemeni argintilor pe
Acest anunt se adreseaza in special elevilor care au participat la \'Festivalul de creatie pentru elevii din colegiile militare\',care a avut loc anul acesta intre 25-28 octombrie --la Colegiul
Pareai mirat
in zori
cand te-ai trezit
cu mine la usa ta
cu toate catrafusele
si prietenul meu
soricelul Moe.
Nu aveai desigur
cum sa stii
ca aveam sa ma mut
in tine...
Ai fost putin
desi,intre mine
si tine
e numai zgomotul surd
al zilelor ce mor,
e numai
neinsemnatatea
unui graunte de praf,
uneori calea
care duce spre noi
e infernal de lunga.
inevitabil,
tu calci pe
Chipul ei blând îmi zidește
drum sub tălpi,
mă iubește...
E ceva în mersul ei
în felul în care miroase
care e al meu.
Genele ei lungi țin cerul
deasupra mea.
Cât e ziua de lungă
îi
In somnul talpilor mele,
nu te-am auzit venind,
nu m-am putut ridica
sa-mi astern pleoapele in cale,
sa te ajung, sa te prind
intre barbie si umar,
sa te opresc...
sa te am, nu am
