Poezie
Fata cu degetele de ceară
1 min lectură·
Mediu
Chipul ei blând îmi zidește
drum sub tălpi,
mă iubește...
E ceva în mersul ei
în felul în care miroase
care e al meu.
Genele ei lungi țin cerul
deasupra mea.
Cât e ziua de lungă
îi calc in picioare obrajii;
seara își așează
buza de jos,mai groasă
să-mi umbrească odihna.
Degetele ei de ceară
își înfrumusețează în fiecare zi
chipul,castanul din ochi și din păr,
nasul și fruntea,
doar ca mie să nu-mi semene
prea mult
între ele clipele.
Acum e atât de frumoasă
și mă cânta;mă iubește
așa cum se iubește un cântec.
013679
0
cu o senzatie de implinire
nu stiu de ce-i spun joc, poate pentru imaginea bosumflata care imi place cum suna:
\"seara isi aseaza
buza de jos mai groasa
sa-mi umbreasca odihna\"
mult drag Anana