Ramane un sambure de portocala

frumoasa legatura dintre dragostea-nepasare si portocala. cand dulce, cand amara. plantarea copacului cu flori albe, pal, ma face sa caut sensul. sa vad consecintele plantarii, \"au adus oare fruct?\". nu vreau sa gresesc, dar, personal, cred ca ar fi mai bine fara versul \"crezand c-ai sa ma ceri\" - aduce doza de sentimentalism, de afectare. poemul lasa impresia scrierii detasate, neutre, fara suferinta. poaqte ca acesta este sensul folosirii acelui vers. ultimul vers insa lasa un fel de consecinta, un fel de strigare cand totul e tarziu, dar deprinsa (iar) de persoana afectata.

mi-a placut ideea si felul in care a fost expusa. daca gresesc, este pentru ca nu am dorit sa trec de aici fara sa las un semn. nu a mai facut-o nimeni. as fi vrut sa vad si alte reactii.

diana, daca am gresit undeva imi cer scuze. m-a miscat poemul tau fara sa iti transmita sentimentele direct, acut. le-am descoperit din mirosul florilor lasate lui, din copacii plantati. imi doresc mult sa mai gasesc astfel de poezii in paginile tale.

cu drag,
o floare de mar

...nimeni nu s-a mai purtat atat de frumos cu o poezie de-a mea...iti multumesc din tot ceea ce sunt.nu gresesti deloc,mi-ai citit cele mai adanci radacini ale acestui poem,mi se pare si acum incredibil.lupta intre nepasarea lui si afectiunea mea e imensa si oricat de convingatoare ar fi masca indiferentei si detasarii mele,ecoul unor vremuri nu dispare si ma doare...desi va mai fi mult pana sa pot spune ca e bine,sper ca undeva,candva voi primi ceea ce simt ca mi s-a furat.momentan poezia ma vindeca,iar aprecierea ta...e mai mult decat merit...multumesc din nou