Ploaia de luni

Dormeam,nu mai visam demult,dar dormeam și aveam acea impresie revigorantă că lenevesc.Până când pic-pic,pic-pic,pic-pic...se izbea de geam,când încet,când nervos,când senzual,în orice caz enervant.Înceteaza!N-auzi?Înceteaza!...Ea nimic:pic-pic,pic-pic,pic-pic,pic-pic. Hop și o idee de lumină,suficient cât să îmi zgârie pleoapele.Eu îmi strâng ochii.Înceteaza!Nu vezi ca dorm?...Ea nimic. M-am ridicat cu părul vâlvoi și fața șifonată și m-am dus la geam să văd ce vrea.Am ferit perdeaua și am deschis larg fereastra:Ce vrei?!...Nici un răspuns.Picurii cădeau ușor pe fruntea mea... BUNÃ DIMINEAÞA!