DTDaniela Luminita Teleoaca
Verificat@daniela-luminita-teleoaca
Bucuresti
„NIHIL SINE DEO!”
Volume publicate: Lingvistică: Terminologia religioasă creştină în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005 (374 p.); Semiotica discursului religios. Probleme de poetică, stilistică şi retorică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2016 (504 p.); Limbajul bisericesc actual între tradiţie şi modernitate. Literatura didactică şi literatura beletristică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti,…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
pentru a vă fi plăcut, dragă d-nă Ottilia Ardeleanu! Mulțumesc din toată inima, sunt onorată... inclusiv pentru / de frumosul indiciu strălucitor!
Gânduri bune și ție, Răzvan: dezordinea este susceptibilă de a fi... poetizată!
Gânduri bune și ție, Răzvan: dezordinea este susceptibilă de a fi... poetizată!
Pe textul:
„și, totuși, septembrie vine" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Contextvom găsi... truisme. În caz contrar, ne va izbi... „noutatea”. Înclin să cred că este și cazul minitextului de mai sus!
De acord cu dihotomia cu pricina.
Gânduri bune, D.
De acord cu dihotomia cu pricina.
Gânduri bune, D.
Pe textul:
„(Mie. De ziua mea!)" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextTextul reprodus mai sus este cutremurător, m-au impresionat în mod deosebit secvențele:
„ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea”
Textele dvs. au o melancolie aparte, aș zice pașnică și frumoasă. De aici, Poezia.
Gândurile mele luminoase, D.
„ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea”
Textele dvs. au o melancolie aparte, aș zice pașnică și frumoasă. De aici, Poezia.
Gândurile mele luminoase, D.
Pe textul:
„Teodor Dume, carte: Dumnezeu tăcut ca o lacrimă" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
Context...anevoios, deloc monocrom, lin.Dar, la un moment dat, se poate dovedi utila toată odiseea...
Gândurile bune, D.
Gândurile bune, D.
Pe textul:
„ne priveam (2)" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextIncerc sa rețin câteva texte pt viitorul volum...
Gânduri bune, D.
Gânduri bune, D.
Pe textul:
„te visam (2)" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context... da, cred că textul gravitează în jurul temei „doborârii castelelor de nisip”, de aici, și restul celorlalte semnificații. Cu alte cuvinte, dacă dăm gir iluziei, atunci (măcar) ea să aibă acoperire... estetică în realitate, altfel NU!
Gânduri bune, D.
Gânduri bune, D.
Pe textul:
„până la argintiu (2)" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextRecunosc, am pus multă (auto)ironie aici! Privire de ansamblu, dar, în cele din urmă, „detaliul” învinge, pt că, da, el mă face să fiu hic et nunc, chiar și într-o lume descumpănitoare adesea! Cred că se numește vocația (nu doar de a supraviețui, ci chiar) de a reuși să trăiești frumos (ador ideea de... cafea,... printre altele!)!
Gândurile mele luminoase, D.
Gândurile mele luminoase, D.
Pe textul:
„până la argintiu (2)" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context...dintre ea și el!) este unica în măsură să inițieze și să conserve / perenizeze povestea! La antipod, absența ei echivalează unei mari și grave „întristări” = cădere în moarte. Sunt mai multe stări pe aici; complicat să le disec, nici nu ar avea rost, atâtea vreme cât eu continui să cred în poveste.............................
Gânduri bune, D.
Gânduri bune, D.
Pe textul:
„poveste" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextMă bucur pt a-ți fi plăcut!
Pe textul:
„nicio parte casabilă" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context... mi se... dictează (sic!) nu mă pricep mai deloc să comentez... De pildă, ce știu exact cu privire la textul de mai sus este faptul că a început cu un preaplin, a continuat cu o rarefiere... până la disoluție, dar, mai mult sau mai puțin paradoxal, a culminat în preaplin! Îmi place cum spui tu, Iulia, „final alb” ca o zăpadă! Atunci când ți se revelează „mult-prea-frumosul”, e clar că ai venit în contact cu... sensul și orice se opune vieții nu poate fi primit decât cu tensiunea afectiv-ontologică a marelui îndrăgostit de cea dintâi! Așa că, Răzvan, aș fi puțin mai sceptică legat de concluzia ta, care, mă rog, într-o anumită lectură, se poate și ea valida!
Mulțumesc, Iulia, pentru popas, mulțumesc pentru toate gândurile bune! E o perioadă mai încărcată acum pt mine, având foarte mult de lucru la celălalt tip de literatură. Resimt asta ca pe o apăsare destul de concretă, pentru că sunt nevoită să scriu poezie mai degrabă atunci când am puțin timp, iar nu când resimt trăirea cu pricina!
Mulțumesc, Răzvan, și ție! Amândurora, vară luminoasă cu bucurie și eliberare!
Mulțumesc, Iulia, pentru popas, mulțumesc pentru toate gândurile bune! E o perioadă mai încărcată acum pt mine, având foarte mult de lucru la celălalt tip de literatură. Resimt asta ca pe o apăsare destul de concretă, pentru că sunt nevoită să scriu poezie mai degrabă atunci când am puțin timp, iar nu când resimt trăirea cu pricina!
Mulțumesc, Răzvan, și ție! Amândurora, vară luminoasă cu bucurie și eliberare!
Pe textul:
„tocmai atunci" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextAltfel, ce să spun? Personal îmi place cum începe textul, cum continuă... până la un anume punct... Oarecum și finalul..., reținut de mine exact așa cum mi-a dictat starea cu pricina. Destul de probabil voi avea ocazia să „reglez”... (mai) fin... ulterior (mi s-a mai întâmplat asta!).
Gânduri bune,D.
PS: așa cu zilele...
Gânduri bune,D.
PS: așa cu zilele...
Pe textul:
„tocmai atunci" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context... în grandomanie, deci într-o mare suficiență. NU ȘTIU, la rândul lui, este, măcar uneori, probă a decenței morale, a recunoașterii limitelor și, implicit, a strădaniei de autodepășire. Din acest punct de vedere măcar, NU ȘTIU nu are nicio tangență cu lipsa nobleței etc., ba dimpotrivă.
În realitate, mereu vom ști... parțial, căci doar oameni suntem.... „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii .. ” și restul din același registru
Personal, mi se pare un demers mult prea radical, între 2 extreme mai deloc nuanțate. Cred că ai putea încerca o ... obiectivare mai profundă, prin evitarea extremelor mult prea flagrane și cultivarea unui limbaj mai puțin pedant.
Gânduri bune, D.
În realitate, mereu vom ști... parțial, căci doar oameni suntem.... „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii .. ” și restul din același registru
Personal, mi se pare un demers mult prea radical, între 2 extreme mai deloc nuanțate. Cred că ai putea încerca o ... obiectivare mai profundă, prin evitarea extremelor mult prea flagrane și cultivarea unui limbaj mai puțin pedant.
Gânduri bune, D.
Pe textul:
„Nu știu și știu 9,10,11,12" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextba dimpotrivă, despre antipodul ei, DOVADĂ situarea dincolo de fața celor văzute cu ochii ăia mărunți / chiori / orbi, strict materiali.
Altfel, desprinse din contextul la care ai comentat, observațiile tale sunt juste. Și eu detest mediocritatea..., mai ales pe propovăduitorii ei.
Gânduri bune,D.
Altfel, desprinse din contextul la care ai comentat, observațiile tale sunt juste. Și eu detest mediocritatea..., mai ales pe propovăduitorii ei.
Gânduri bune,D.
Pe textul:
„outside" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextPardon, timpul se ia și se pune în om.. Eram sub influența textului pe care tocmai l-am scris! Dar cred că se poate aplica și la suflet la o adică!
Pe textul:
„la vida nuda" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context... se pune în om și e gata dereglat! Și de data asta, rămâne valabilă apoftegma Omul sfințește (/ împute) locul!
Pe textul:
„la vida nuda" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Contextla esența ei, este nevoie de acea privire empatică, de acel simț superior, pe care, foarte probabil, nu oricine îl posedă.
Gânduri bune, D.
Gânduri bune, D.
Pe textul:
„normalitate stranie" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextȘi nu doar pt că mă dau eu în vânt după... cireși!
Deosebite sunt în special două imagini, și anume cea a centaurilor care pasc stele, respectiv (și mai ales) imaginea celui care iubește și experimentează actul îngenuncherii ca într-un sălaș sacru, cum nu poate fi decât cel al Iubirii.
Apoi și paradoxul din:
„când tocmai te iertasem
că n-ai existat de fapt niciodată?”
Și cireșii spânzurați de o entitate așa de abstractă, dar așa de palpabilă!
Așa e cu sentimentele rămase în... ilegalitate. Dar e bine, totuși, altfel, ce plictisitoare și superficiale ar fi versurile mult prea fericite!
Și, da, balanța înclină în favoarea lucidității!
Deosebite sunt în special două imagini, și anume cea a centaurilor care pasc stele, respectiv (și mai ales) imaginea celui care iubește și experimentează actul îngenuncherii ca într-un sălaș sacru, cum nu poate fi decât cel al Iubirii.
Apoi și paradoxul din:
„când tocmai te iertasem
că n-ai existat de fapt niciodată?”
Și cireșii spânzurați de o entitate așa de abstractă, dar așa de palpabilă!
Așa e cu sentimentele rămase în... ilegalitate. Dar e bine, totuși, altfel, ce plictisitoare și superficiale ar fi versurile mult prea fericite!
Și, da, balanța înclină în favoarea lucidității!
Pe textul:
„luciditate" de Ursu Marian Florentin
0 suflu
Context