Poezie
ne priveam (2)
1 min lectură·
Mediu
nu ştiam dacă şi tu excludeai din start
aceleaşi neadevăruri ca şi mine acordai
prezumţia de utilitate şi frumuseţe… de dragoste
măcar până la proba contrarie
[între timp oamenii continuau să-şi măsoare identităţile
în unităţi aşa de neclare]
făceam eforturi să ne concentrăm
pe acea unică stare aptă să ne încarce
de certitudine
din instinct din independenţă
ne aşezasem oarecum la distanţă
încercam probabil să eliminăm
orice coincidenţă suspecta potrivire formală
între noi se petreceau
luări de poziţie oficiale
se semnau pacte se încălcau
izbucneau războaie sau iubiri deghizate
în portul tradiţional al deţinuţilor
de la un capăt la celălalt strada
îşi brusca frontierele să ne încapă
muzicile barbare isteria plânsului
o ninsoare paşnică acoperea sângele
răniţilor de moarte mărturisindu-şi vina
ne auzeam sufletele
cum se desprindeau din trup
statornicindu-se în aceeaşi inimă.
021.839
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “ne priveam (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14148383/ne-priveam-2Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Certitudinea” ne induce o „stare aptă”, clară și cristalizată, destramă echivocul, confuzia, neîncrederea și îndoiala care au sursa în incertitudini și reduce „distanța” dintre posibil și imposibil, dintre conștiență și privire și dintre minte și „suflet”.
0
DT...anevoios, deloc monocrom, lin.Dar, la un moment dat, se poate dovedi utila toată odiseea...
Gândurile bune, D.
Gândurile bune, D.
0